În primul rînd este necesar să înțelegem că copiii nu sunt adulți. Mentalitatea copiilor diferă enorm de cea a adulților. Pentru ei această lume este plină de culori, este enormă, miraculoasă și necunoscută. În același timp copii diferă de adulți din punct de vedere intelectual, psihologic și chiar fizic. Un adult este experimentat, dar este plin de preocupări și probleme. Un copil are o minte ascuțită, actionează ca un burete care absoarbe informații pe care o procesează mult mai ușor. Adulții sînt mai atenți și mai răbdători, copiii mai impulsivi, mai ageri și deseori mai emotivi. Deci, ca exemplu, după cum profesorii claselor primare cunosc, poate fi cazul că copiii dispun de o receptivitate mai avansată în primele cincisprezece minute de conversație. Să adaugi mai multă informație decît este necesar în următoarele minute este imposibil și cu siguranță inutil.
Cel mai bine ar fi să începem cu unele explicații. Nu trebuie să impunem un copil ca rugăciunea să devină o obligație: ”Trebuie să înveți de aici pînă aici și gata!”, ”poți pleca doar dacă înveți” pentru că Domnul nu iubește învățatul cu forța și mai mult de atât, nu impune pe nimeni. Ar trebui să explicăm copiilor, ghidați de biserică, Sfinții Părinți și experiența proprie de ce este necesar să ne rugăm. Cine este Dumnezeu? De ce este nevăzut? De ce ne ascultă rugăciunile? Copiii iubesc să pună întrebări și adeseori unele foarte interesante.
Pentru început ar fi de ajuns să învățam un copil să - și facă corect semnul crucii, să le explicăm ce înseamnă acesta și ce semnificație au icoanele. Cîteodată este de ajuns să mergem la biserică, să arătăm spre o icoană și să zicem: ”Acesta este Dumnezeu”, de aici calea proprie spre Domnul începe. În același timp ar trebui să obișnuim un copil să poarte cruciuliță la gît și să îi aducem cît mai des la biserică. La început li se va părea straniu, dar apoi se vor obișnui și vor vrea să mai vină.
Dacă ne referim la rugăciuni în sine, unele ar putea fi prescurtate pentru a fi mai ușor memorate. De exemplu din rugaciunea de dimineață sau seară a unui copil nu ar trebui să lipsească fraza: ”În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”, urmată de Tatăl Nostru. S – ar putea de adăugat rugăciunea către îngerul păzitor și alte rugăciuni simple. Cînd mai cresc se poate de analizat și dacă e posibil de învățat chiar Simbolul Credinței, sau Crezul.
Sarcina noastră este să ne rugăm noi înșine, să avem răbdare, să așteptăm și să fim un exemplu pentru ei a unei vieți întru Domnul. Și nu în ultimul rîns să credem că ei mereu se vor întoarce în biserică, conștienți, la maturitate, pentru totdeauna, căci rugaciunea le va ghida calea spre Dumnezeu.
traducere Aliona Russu
sursa pravoslavie.ru/english/97078.htm
