Ați auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, Eu însă vă spun: Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt (Matei 5, 38-39; Luca 6, 29), adică să nu răspunzi răului, să nu te împotrivești omului rău, pentru că ești în primejdie. Străduiește-te într-un mod bun să-i îmblânzești inima. Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două (Matei 5, 40-41; Luca 6, 29).
Aceasta înseamnă în practică următoarele: la casa ta vin tâlhari să te jefuiască, iar dacă le stai împotrivă poți să fii ucis, însă dacă le arăți bunătate poți să-ți scapi viața, dar și să-i aduci la simțire. Și avem astfel de exemple: „Tâlharii s-au dus la chilia unui monah ca să fure, și acela a pus apă în lighean, ca să le spele picioarele. Iar hoții s-au rușinat și au plecat.”
Iarăși: „Am venit să-ți luăm toate lucrurile pe care le ai în chilie”, i-au spus tâlharii unui monah.
Și acela le-a grăit: „Fiii mei, luați toate câte doriți!” Au luat tot ce au aflat și au plecat, însă le-a scăpat o blană de oaie care era agățată de un colț, Bătrânul a luat-o și a alergat în urma tâlharilor, strigând cât putea de tare: „Fiilor, luați-o și pe aceasta, că ați uitato!” Tâlharii au rămas ca trăsniți, s-au întors la chilia călugărului și au lăsat toate câte luaseră. „Acesta este într-adevăr omul lui Dumnezeu”, au zis ei.
Vei spune însă: dacă mă port în acest fel cu cel care îmi face rău și strâmbătate, el va exploata starea de lucruri și își va face în continuare treaba.
Sfântul Ioan Gură de Aur îți răspunde la această cugetare: Aceasta este îndreptățirea sufletului tău mic, a inimii tale învârtoșate și a egoismului tău. Obrăznicia se întâmplă când răspunzi cu rău. Dacă Dumnezeu ar fi știut că prin îngăduința ta ar fi devenit mai obraznic, nu ți-ar fi spus: „întoarce și celălalt obraz”, „ci apără-te pe tine!”. Însă știa că prin îngăduința ta iese mai mare folos. Deci nu legiui împotriva lui Dumnezeu! Să ai încredere în El, căci nu ești mai bun decât Creatorul Tău! Nu-ți pasă mai mult decât Acestuia! Vrei să afli ce „a pătimit Dumnezeu?” I-au distrus jertfelnicele, I-au ucis profeții, și le-a îngăduit pe toate! N-ar fi putut să arunce fulger în cer? Însă când I-au omorât profeții, atunci L-a trimis pe Fiul Său, când au arătat mai multă lipsă de credință, atunci le-a făcut binefaceri mai mari. Deci și tu, dacă îl vezi pe vrăjmașul tău învârtoșat la inimă, arată-te mai îngăduitor, pentru că această nebunie are nevoie de îndelungă răbdare. Așadar, cu cât mai mult te ocărăște, cu atât mai mult are nevoie de îngăduință.
Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Cum să biruim nedreptatea: îndrumar pentru liniștea inimii, editura de Suflet, București 2012, p. 56-59
