Cugetări în perioada Postului Mare: Nu găsim nici cinci minute pentru Dumnezeu…

1075

Mă conving tot mai mult de această realitate. Şi scuza e una şi aceeaşi: „Nu am timp!” În schimb pentru multe şi mărunte lucruri se găseşte.

„Timpul trece repede, este scump. A trecut o clipă, au trecut două, ai făcut paşi spre mormânt. Cu timpul care a trecut nu te mai întâlneşti. Folosiţi timpul în folosul sufletului vostru, pentru viaţa de dincolo, nu-l pierdeţi cu lucruri care nu ajută sufletul. Nu vă irosiţi viaţa. Ea ne este dată spre desăvârşirea sufletului pentru veşnicie. Şi chiar cele necesare pentru trup, ori de mâncaţi, ori de beţi, în Domnul să le faceţi, după cuvântul Sf. Ap. Pavel.” (Părintele Constantin Sârbu).

De ce nu ne ajunge timp pentru rugăciune, pentru fapte bune, pentru părinţi… pentru Dumnezeu, pentru că tot timpul ni-l fură distracţiile, pălăvrăgeala, lenea…

Am devenit atât de ieftini, irosindu-ne viaţa pe atâtea lucruri mărunte, adesea de nimic.Să dăm câteva clipe Domnului. Să ne dăruim cu tot sufletul. Asta aşteaptă Cel de Sus.

„Nu mergerea la anumite biserici, aducerea unor anumite daruri, sau aprinderea unui anumit număr de lumânări, așezate într-un anumit fel, este ceea ce ne ajută şi ne salvează. Dacă noi evităm a ne aduce pe noi înșine dar lui Dumnezeu, prin schimbarea vieții noastre în bine, toate celelalte daruri ale noastre sunt respinse și toate sunt numite de Mântuitorul «urâciunea pustiirii în locul cel Sfânt».” (Părintele Nicodim Măndiţă)

 

Preot Octavian Moşin


Articole postate de același autor
8937

Dacă vezi că ai pace netulburată, ai grijă că nu ești pe calea cea bună!

Odată m-am gândit și eu că Sfinții Părinți, când au primit în dar harul, l-au păstrat întreaga viață. Însă aici se spune să nu nădăjduim la aceasta. Domnul dă fiecărui credincios râvnitor harul în dar, însă cere sufletului să lepede conștient, în mod absolut, răul și să se întoarcă cu totul spre bine – înspre […]