Cine-L omoară pe Hristos? Discuţie cu arhim. Augustin (Zaborosciuc)

2795

Miercuri, 23 noiembrien 2016, arhimandritul Augustin (Zaborosciuc), nevoitor al mănăstirii Curchi, s-a întâlnit cu tinerii Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi. Tema propusă a fost: Cine-l Omoară pe Hristos? Într-un anumit sens fiecare dintre noi o face.  Noi nu-i permitem să intre în viața noastră, izgonind harul Lui să lucreze în sufletele noastre. Noi suntem cei care I-am închis ușa sufletului nostru, și nu-L lăsăm să intre și să schimbe lăuntrul nostru. Dumnezeu nu iubeşte, el este iubire, El nu are nevoie de jetfele noaste, de postirea şi metaniile noastre, ci de schimbarea vieţii şi înţelegerea sensului existenţei noastre. 

Hristos, inclusiv ca persoană istorică, dar îndeosebi ca Fiul Lui Dumnezeu, de 2000 de ani şi până astăzi, provoacă nelinişte, cuiva îi provoacă supărare, sau îi este o piedică pentru ca să trăiască după bunul plac. Dacă pentru unii Hristos este Cel, pentru care au venit la Biserică, altora Hristos le încurcă în Biserică. Atât Evanghelia, cât şi învăţătura sa, nu este o povestire despre timpurile de demult, este un adevăr pe care trebuie să-l cunoaştem, dar îndeosebi trebuie să-l trăim. În Biserică noi nu comemorăm careva timpuri şi evenimente, noi le trăim prin participarea la ciclul sărbătorilor din cursul anului bisericesc. 

Evanghelia lui Hristos, pe lângă mesajul pe care-l aduce de fiecare dată, ne mustră, ne mângâie şi iar ne mustră, nu pe cei din jur, nu pe cei din afară, ci ne mustră pe noi, cei care ne declarăm creştini. Şi dacă ne punem întrebarea "Cine-l omoară pe Hristos?", sau "Cine nu-i dă voie Lui Hristos să lucreze în vieţile noastre?", să nu căutăm răspunsul la cei din jur, în împrejurări şi fapte istorice, vina o purtăm noi şi numai noi. 

Sensul postirii, a rugăciunilor noastre, sensul tuturor nevoinţelor este să-L facem pe Dumnezeu părtaş al vieţii noastre, să înţelegem sensul existenţei noastre, sensul existenţii Bisericii şi a întâlnirii în ea a omului cu Dumnezeu. Să-L aducem pe Hristos lângă noi. Să-I spunem toate. Căci dacă noi Îl vom face părtaş pe El la viaţa noastră pământească, şi El ne va face părtaşi pe noi la viaţa Lui cerească.

A consemnat Natalia Lozan

*

 


Articole Asemănătoare
3652

Drama unui Semănător

Despre om, dar și mai mult despre Dumnezeu nu se vorbește la timpul trecut, ci doar la prezent. Și dacă relația între Mântuitorul Hristos și oameni este mântuirea – ea este un prezent continuu. Nouă iubitorilor de înțelepciune ce de fiecare dată ne mulțumim doar cu „filosofările”, care mereu căutăm să descoperim noi orizonturi, dar […]

Articole postate de același autor
3221

Apel de ajutor pentru Tatiana Naidina (Craveţ)

Se zice că Cancerul e boala care vine din suferinţe. În cazul nostru pare a fi adevărat. De mici copii am ştiut cei suferinţa şi greutăţile, care s-au ţinut în lanţ cu anii după noi, iar cînd părea că viaţa prinde culoare, cînd părea că vom avea doar zile senine, scumpa mea soră a fost […]