Cel nevinovat îl iartă pe cel vinovat

277

Haideți să încercăm să trecem uneori peste eul nostru şi-l iertăm pe fratele nostru, care a greşit şi care e vinovat. Că cel nevinovat iartă pe cel vinovat. Înţelegeţi? Nu cel vinovat îl iartă pe cel nevinovat, pentru că pe acela nu-l mai duce capul, că e întunecat.

Dar tu, care eşti nevinovat, tu îl ierţi pe cel vinovat şi îi ceri iertare. Acela se uită la tine, îţi dă două palme şi zice: „Îţi baţi joc de mine?”. Pe urmă îşi revine: „Tot eu i-am greşit, şi tot el îşi cere iertare” - și astfel, oamenii se împacă. Şi atunci am făcut şi noi un minim sacrificiu. Minim. Care la Dumnezeu, însă, contează ca imens. O, ce sacrificiu!

Din Preot Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 154


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
211

Unde e casa…

Urmându-şi scurtul veac pământesc, un creştin a nimerit la Judecata Domnului. Dar a fost întâmpinat de o privire nedumerită şi o tăcere îndelungată. Omul nostru nu a rezistat tăcerii şi a întrebat: – Doamne, ce e cu partea mea? De ce nu-mi vorbeşti? Doar am meritat Împărăţia Cerurilor. Doar eu am suferit! – cu deminitate […]

Articole postate de același autor
327

Care este voia lui Dumnezeu cu noi?

Societatea de consum a educat generația în care persoana se poate eschiva de la responsabilitate și poate comite orice faptă dacă are pentru aceasta o hârtie: un contract, un regulament al firmei sau al companiei, un vinovat pe care să dea vina. Totuși, viața nu este făcută doar din muncă și contracte. Viața e un […]