Un medic creştin mărturisea unui coleg al său la sfârşitul carierei sale : „Timp de 30 de ani am scris pacienţilor mai multe reţete, dar sunt convins că pentru toate suferinţele omeneşti cel mai bun medicament este iubirea.”
„Dar dacă nu ajută?” – întrebă prietenul. ” Dublează doza, răspunse medicul, şi până la urmă va ajuta.”
Pr. Alexandru Iamandii
Extras din 153: Veniți de prânziți, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.115
Un turist îl întreabă pe un preot sarac: – Numai atât aveţi? Preotul arată spre valiza turistului: – Dar dumneavoastră, numai atât aveţi? Turistul răspunde: – Eu sunt în trecere. – Şi eu la fel, spuse preotul.
O zi este chipul întregii vecinicii, chipul „zilei celei neînserate”. Limitați-vă gândurile la ziua de astăzi, e destul trezvia aceasta („Astăzi de veți auzi glasul Domnului…”). Și acel astăzi devine un fel de vecinicie; nașterea zilei, moartea zilei, o ciclicitate caracteristică experienței vieții noastre, de la naștere până la moarte. Și deci ziua reprezintă în viața pământească a omului […]
