Să nu caute nimeni ale sale, ci fiecare şi ale altuia” (Filipeni 2, 4). „Ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bine spre zidire” (Romani 15, 2).
Să zicem că n-ai ură faţă de nimeni, că-i iubeşti pe toţi oamenii, însă ştii că o rudenie de-a ta a interpretat greşit câteva gesturi de-ale tale şi nu te mai „înghite”. Tu-l iubeşti, dar el are probleme cu tine. Dacă te interesează mântuirea sufletului lui (vai de tine dacă nu-ţi pasă!), va trebui să faci ceva să scoţi ura din inima lui şi să-l salvezi. Cuvintele „eu nu greşesc, să vină el să discutăm” arată un suflet rece, indiferent faţă de mântuirea fratelui. Aşadar, nu te culca pe-o ureche, ci fă ceva! Fratele tău este bolnav, este în primejdie să moară, să fie dus în iadul veşnic!
„Hristos doreşte, îţi cere (ţie, celui nevinovat!) să alergi în întâmpinarea celui vinovat, a fratelui tău bolnav, şi să te împaci cu el (v. Matei 5, 23-24 şi Matei 18, 15), pentru că vinovatul nu are ochi să te vadă.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Tu însă, dispreţuind porunca dumnezeiască, aştepţi ca cel vinovat să înceapă. „Oh, omule, dacă aştepţi să-ţi vorbească celălalt, n-ai făcut nimic însemnat, ci dimpotrivă, ai căzut duhovniceşte! Dacă tu îi vorbeşti cel dintâi, Dumnezeu te va lăuda! Şi ce este mai minunat decât aceasta? Şi ce este mai vrednic de râs, decât să aştepţi de la celălalt să se grăbească spre întâlnirea cu tine? Ce este mai rău decât nesimţirea aceasta? Ce slavă deşartă, ce trufie? Îmi vei zice: vrăjmaşul meu este netrebnic, viclean, desfrânat, neîndreptat, cum să-i vorbesc? Orice vei spune, vrăjmaşul tău nu este mai rău decât netrebnicul Saul, care a căutat să-l ucidă pe David, dar David i-a vorbit cel dintâi (v. I Regi 24, 9). Cel puţin pe tine vrăjmaşul nu te vânează ca să te ucidă” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuţi şi cu ceilalţi, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, Bucureşti, 2011, pp. 106-108)
