Milostenia este o stare de suflet, nu contabilitate

5155

Nici vântul, nici soarele nu sunt bune oricând, ci doar atunci când avem nevoie de ele: soarele ne bucură într-o zi geroasă, iar o adiere de vânt ne mângâie într-o zi prea călduroasă. Altminteri, oamenii mor și de prea mult vânt, așa cum mor de prea mult soare.

Ca și căldura, ca și o adiere răcoroasă, milostenia se împlinește atunci când ajunge în mâinile care cu adevărat au nevoie de ea. Oamenii bogați își fac adeseori daruri scumpe între ei, dar bucuria unui sărac pentru o haină purtată e incomparabil mai mare.

Milostenia adevărată umple de bucurie sufletul celui care dă chiar mai mult decât a celui ce primește, pentru că mai fericit este a da decât a lua. Iar dacă dăm unui om nemulțumitor, ni se amărăște inima, pentru că omul nemulțumitor amărăște totul în jur.

Milostenia este o stare de suflet, nu contabilitate. Există oameni care împart daruri și bani cu regularitate, dar nu au învățat să fie milostivi. A fi milostiv nu înseamnă a împărți lumea în săraci și bogați, în orfani și celebrități. Nu există în lume oameni speciali față de care să ne manifestăm milostenia: milostenia îi vizează pe toți. Și cel sărac, și cel bogat au nevoie de milostenie în egală măsură, doar ceea ce le putem oferi este diferit. Până la urmă, nu dăm bani, nici mâncare, nici haine, ci ne dăruim pe noi înșine. Viața nu trebuie să fie alcătuită din zile în care facem donații la o casă de copii, cu poze aferente pentru FB și restul zilelor suntem răutăcioși, aroganți, răzbunători cu oamenii pe care îi considerăm nevrednici de milostenie, asemeni nouă.

Există oameni care au donat milioane de euro către case de copii, dar nu cunosc numele nici unui copil din acea casă, dar există o femeie de serviciu, sau un portar, sau un șofer care îi strigă ori de câte ori îi vede pe nume, într-un ceas de mare tristețe, iar noi știm că a fi strigat pe nume, într-un ceas de mare tristețe, este cel mai minunat lucru ce ni se poate întâmpla, cea mai mare milostenie.

V-ați gândit vreodată ce rost mare au străinii în viața noastră? Cât de important este să fim milostivi și așezați la vorbă cu străinii: niciodată nu știi cu cine vorbești, pe cine mâhnești și ce va însemna asta în viața lui. Cu ai tăi te mai împaci, dar pe străin nu-l mai vezi și rămâi în amintirea lui așa rece, rău, supărăcios. Să rămânem buni în amintirea străinului care trece prin viața noastră!

Din Ieromonah Savatie Bastovoi, Cartea despre femei, Ed. Cathisma, 2015


Articole Asemănătoare
5551

Secretul căsniciei fericite

Într-o seară ne-au invitat să cinăm împreună cu ei. Ai fi rămas uimită dacă ai fi văzut cât de mult se străduia George să o ajute. De două-trei ori s-a dus în bucătărie după ea, învârtindu-se să facă şi el ceva. Am auzit-o la un moment dat spunându-i: „Nu, dragul meu, mă descurc singură.” Mai […]

Articole postate de același autor
1803

Unde să-L pun pe Hristos ?

Mulți oameni sunt prea ocupați și afirmă cu nu mai au loc pentru Dumnezeu în viața lor. Se scoală dis-de-dimineață, lucrează din greu toată ziua, au copii, apoi oamenii doresc să se odihnească! Dragă cititor, nu trebuie ca să excludem familia, serviciul, necesitățile din viața de zi cu zi, să alungăm prietenii sau să ne limităm, […]


Foto