Milostenia este o stare de suflet, nu contabilitate

6746

Nici vântul, nici soarele nu sunt bune oricând, ci doar atunci când avem nevoie de ele: soarele ne bucură într-o zi geroasă, iar o adiere de vânt ne mângâie într-o zi prea călduroasă. Altminteri, oamenii mor și de prea mult vânt, așa cum mor de prea mult soare.

Ca și căldura, ca și o adiere răcoroasă, milostenia se împlinește atunci când ajunge în mâinile care cu adevărat au nevoie de ea. Oamenii bogați își fac adeseori daruri scumpe între ei, dar bucuria unui sărac pentru o haină purtată e incomparabil mai mare.

Milostenia adevărată umple de bucurie sufletul celui care dă chiar mai mult decât a celui ce primește, pentru că mai fericit este a da decât a lua. Iar dacă dăm unui om nemulțumitor, ni se amărăște inima, pentru că omul nemulțumitor amărăște totul în jur.

Milostenia este o stare de suflet, nu contabilitate. Există oameni care împart daruri și bani cu regularitate, dar nu au învățat să fie milostivi. A fi milostiv nu înseamnă a împărți lumea în săraci și bogați, în orfani și celebrități. Nu există în lume oameni speciali față de care să ne manifestăm milostenia: milostenia îi vizează pe toți. Și cel sărac, și cel bogat au nevoie de milostenie în egală măsură, doar ceea ce le putem oferi este diferit. Până la urmă, nu dăm bani, nici mâncare, nici haine, ci ne dăruim pe noi înșine. Viața nu trebuie să fie alcătuită din zile în care facem donații la o casă de copii, cu poze aferente pentru FB și restul zilelor suntem răutăcioși, aroganți, răzbunători cu oamenii pe care îi considerăm nevrednici de milostenie, asemeni nouă.

Există oameni care au donat milioane de euro către case de copii, dar nu cunosc numele nici unui copil din acea casă, dar există o femeie de serviciu, sau un portar, sau un șofer care îi strigă ori de câte ori îi vede pe nume, într-un ceas de mare tristețe, iar noi știm că a fi strigat pe nume, într-un ceas de mare tristețe, este cel mai minunat lucru ce ni se poate întâmpla, cea mai mare milostenie.

V-ați gândit vreodată ce rost mare au străinii în viața noastră? Cât de important este să fim milostivi și așezați la vorbă cu străinii: niciodată nu știi cu cine vorbești, pe cine mâhnești și ce va însemna asta în viața lui. Cu ai tăi te mai împaci, dar pe străin nu-l mai vezi și rămâi în amintirea lui așa rece, rău, supărăcios. Să rămânem buni în amintirea străinului care trece prin viața noastră!

Din Ieromonah Savatie Bastovoi, Cartea despre femei, Ed. Cathisma, 2015


Articole Asemănătoare
9503

Șapte copii până la 26 de ani. Al optulea e „pe drum”

La doar 26 de ani, o femeie de la nordul R. Moldova crește și educă șapte copii, iar acum este însărcinată cu al optulea Pe soții Vrabie din nordul R. Moldova nu-i sperie sărăcia și nici nesiguranța zilei de mâine de care se plâng alții. La cei 26 de ani ai săi, Maria crește și […]

Articole postate de același autor
2771

Slujbă de pomenire pentru Patriarhii Iustin și Teoctist la Catedrala Patriarhală

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal, a oficiat în data de 29 iulie 2017 la Catedrala Patriarhală o slujbă de pomenire pentru patriarhii Iustin și Teoctist. Răspunsurile la strană au fost oferite de grupul psaltic Tronos al Patriarhiei Române. În cuvântul rostit, PS Varlaam Ploieșteanul a evidențiat faptul că anul acesta se împlinesc 31 de ani […]