În Biserica noastră sfânt nu este socotit cel nepăcătos sau cel desăvârșit moral, ci acela care a dobândit o legătură cu Dumnezeu, care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a legat de El, și Dumnezeu a devenit centrul vieții lui. (Pr. Varnava Iankos)
Praznicul Tuturor Sfinților, pe care Biserica noastră l-a rânduit spre cinstire în prima Duminică după Cincizecime, a reunit în rugăciune obștea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Este firesc ca după Rusalii să fie cinstiți toți cei care au atins sfințenia, prin conlucrarea cu Duhul Sfânt, Care s-a revărsat peste lume după evenimentul Cincizecimii. Toți aceștia au devenit pentru noi exemple vii ale faptului că sfințenia poate fi dobândită de fiecare creștin și că ea nu este un privilegiu al anumitor oameni, cu anumite calități sau chemări.
Despre acest lucru ne spune și IPS Hierotheos Vlachos: „Roada Duhului Sfânt la Cincizecime este sfințirea omului. Acesta este scopul Botezului. Acum, lucrul ăsta a ajuns doar scopul monahilor, „meseria” lor de bază. Adică, cum, n-ar trebui toți să ajungem sfinți? Numai călugării? Dar ce înseamnă asta? N-au toți, adică, nevoie de tămăduire? E ca și cum am avea cancer, și spunem că numai doctorii au dreptul la tratament, nu fiecare. Care știință medicală ar accepta să trateze doar un grup de oameni? Tămăduirea este pentru toți bolnavii. Scopul Bisericii, adică îndumnezeirea-sfințirea omului, este scopul inițial al creării celor întâi-zidiți.”
Calea creștinilor este “calea sfinților” (Evrei 8,8) afirmă și Sfântul Iustin Popovici: „Viața după Evanghelie, viața sfântă, viața dumnezeiască – aceasta este viața naturală și normală pentru creștini. Prin vocația lor, creștinii sunt sfinți. Această veste bună și poruncă se aude din toată Evanghelia Noului Testament. Chemarea noastră este aceea de a ne sfinți în întregime, sufletul și trupul. Și acest lucru nu constituie o minune, ci natura și logica credinței evanghelice.”
Cei care doresc să simtă cu adevărat ce înseamnă sfințenia au posibilitatea să o facă venind și la Mănăstirea Suruceni. În biserica mare a așezământului monahal, este așezată spre închinare racla cu moaștele Sfântului Ierarh Dionisie Erhan, un vrednic păstor de suflete și următor al cuvioșilor nevoitori.
Icoana tuturor sfinților este neîncăpătoare. În ea, mereu și mereu, este loc pentru toți prietenii lui Hristos… Spre sfințire suntem chemați. Toți avem chemarea aceasta înaltă de a primi Duhul Sfânt, de a face din El Împărat al împărăției noastre lăuntrice, Mângâietor, Duh al Adevărului, Vistier al bunătăților și Dătător de Viață.
Sursa: manastireasuruceni.md
