Lumea a obosit de vorbe multe, mari, opace, prefăcute, de lemn… Avem nevoie de odihna tăcerii celei de aur, de ascultarea cea de mult preţ, de folosirea cuvintelor necesare. O persoană tăcută, importantă, sfântă, frumoasă, este Maica Domnului. Toată viaţa ei este o nemărginită tăcere. Foarte puţine cuvinte ale Născătoarei de Dumnezeu s-au păstrat. E […]

Să fii căldicel este primejdios. Nu vrei să fii nici aşa, nici aşa, sau vrei să te mângâi cu aceea că, eşti credincios, dar aşa, în felul tău. Nu. Ori fierbinte, ori rece, pentru că cel rece îşi va da seama, mai repede, că totuşi este într-un sentiment de răspundere, pe undeva, psihologic privind lucrurile […]

 Din Vieţile Sfinţilor cunoaştem multe pilde ale unei pocăinţe neobişnuit de adânci. O asemenea pocăinţă este obligatorie pentru toţi creştinii ce se întorc la Dumnezeu. Dar ce să spun despre noi, creştinii de rând, care nu putem fi numiţi „foarte mari” păcătoşi, care n-am trăit în curvie, nu ne-am murdărit în desfrâu, beţie, fărădelegi, hoţie? […]

Celor care nu cunosc nepătimirea, ci trăiesc la nivelul patimilor, slobozirea minţii de toate impulsurile trupeşti şi de toate înţelesurile lucrurilor li se pare de neconceput. Pentru cei care trăiesc după Dumnezeu însă, ceea ce lumea consideră „firesc” este nefiresc, deoarece ei se mişcă în lumea suprafirescului – lume care le-a devenit întru totul firească. […]

În multe cazuri, omului îi este mai greu, în cea mai mare parte, nu pentru multitudinea de cerințe, acțiuni, activități, dar pentru faptul că are multe de făcut și aceste gînduri că ,,trebuie să fac aceea, nu am reușit cealaltă, mai am de rezolvat aceea” apasă cel mai greu asupra omului. Pe om îl obosește […]

Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogăţie nu ştii ce să faci şi o risipeşti. Şi, din prudenţă, nici nu te stăpâneşte acest har, dar vine unde-i liniştire sufletească, unde fiinţa noastră transformă, ca un mare aparat de reacţie, acest har al lui Dumnezeu cu hotărârile […]

Omul a fost întotdeauna speranţa lumii, speranţa animalelor, speranţa plantelor, a naturii, speranţa pământului şi a cerului. Acestea singure nu se pot izbăvi, singure nu se pot sfinţi; dacă le sfinţeşte omul, se sfinţesc; dacă le întinează omul, se întinează. Uite, de exemplu, apa: dacă sfinţim apa noi, oamenii, cu binecuvântarea lui Dumnezeu devine aghiasmă. Dacă […]

Totul este cu putinţă celui ce crede. Prin cuvân­tul „totul” trebuie să înțelegem şi aceea că cineva, mai slab credincios, poate fi mântuit prin credinţa altuia, acelui ce are trecere la Dumnezeu. Rugăciu­nea cu smerenie în dreapta credinţă, nădejdea şi dragostea străbat cerurile. Însuşi Apostolul Pavel vorbeşte de spre aceasta, zicând: „El Care pe însuşi […]

Când stomacul nu mai poate să „digere” mâncărurile pe care le înghiţi, înseamnă că ai o problemă, eşti un om care suferă. Şi dacă îţi doreşti sănătatea, va trebui să te îngrijeşti să afli modul potrivit prin care să-ţi vindeci stomacul. Acelaşi lucru este valabil şi cu „stomacul” care se numeşte suflet. Când nu-l „înghiţi” pe aproapele tău, când, […]

-Cum trebuie să se comporte un tânăr care este alungat din societate pentru faptul că are credință în Dumnezeu? -Ce zic Fericirile? Asta-i cea mai mare fericire! Să te bucuri. Mântuitorul zice limpede: dacă pe Mine m-au scuipat și pe voi vă vor scuipa, dacă M-au bătut și pe voi o să vă bată, dacă […]