Cana umplută până la refuz

5869

Un om foarte ocupat cu grijile veacului acesta a hotărât odată să viziteze un pustnic sfânt.

Voia să se liniștească puțin de stresul care-l măcina și să ceară sfaturi de la stareț.

L-a întâlnit într-o colibă sărăcăcioasă.

– Binecuvântați, a spus el salutându-l pe pustnic. Știți, am făcut multă cale ca să ajung aici…

– Ia loc, l-a întrerupt starețul. Lasă-mă să-ți pun puțin ceai!

– Am petrecut mulți ani studiind la Universități din străinătate…, a început să se prezinte pe sine însuși.

– Să bem mai întâi un ceai, insista pustnicul.

– Acum conduc o mare companie…, a continuat acela să vorbească despre sine.

– Cred că ceaiul o să vă placă mult, a spus pustnicul, continuând să umple cana vizitatorului său.

– Dar, părinte, ați umplut-o și acum se varsă pe dinafară. Ceaiul se varsă pe jos! A observat deranjat străinul.

– Și tu semeni cu această cană umplută până la refuz! A răspuns înțeleptul stareț. Dacă nu golești, binecuvântatule, chiar și pentru puțin din cele pe care le cari în tine, cum vei lăsa să pun înlăuntru puține din cele pe care le știu eu?

sursa http://marturieathonita.ro


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
2910

„Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet”

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă, ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim. – Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea […]

Articole postate de același autor
4226

Nu căutați adevărul pe pământ…..căutați-l în voi înșivă…

Am să-ți spun o povestioară….Adevărul locuia pe pămînt. Îi era rău: oriunde sa-r fi dus, oriunde ar fi mers, de pretutindeni era alungat, nicăeri nu avea loc, îi deranja pe toți…” Am să merg, a zis Adevărul, mai aproape de biserica lui Dumnezeu, voi merge în biserică!“ A venit, s-a așezat la ușă, însă și […]