pr. Maxim Melinti


pr. Maxim Melinti

Șovăiam mereu să primesc daruri, chiar şi din partea unor prieteni, pe care, astfel, îi supăram, fără să vreau. Părintele „văzu” această slăbiciune a mea, în spatele căreia, deşi „idealizată”, se ascundea mândria, şi vru să mă scape de ea. Eu nu-i vorbisem niciodată despre această problemă. Odată, îmi spuse brusc: ‒ Când ţi se oferă ceva […]

– Părinte, când venea iarna acolo, în Munţii Stânişoara, ce făceaţi? – Iarna? Mai degrabă tremuri tu de frig în Bucureşti, decât eu în munţi! – Păi, noi chiar am tremurat de frig… – Mi-am făcut bordeiul de doi metri în lungime şi doi metri în lăţime, şi am pus două furci în fundul bordeiului, […]