Sunt oameni care sunt influenţaţi de ideea de a nu-şi boteza copiii de mici, gândind că e mai bine ca aceştia să-şi aleagă singuri calea atunci când vor fi mari. E ca şi cum ni s-ar sugera că ar fi mai bine să nu-i dăm de mâncare copilului, ci să-l lăsăm mai întâi să ajungă la vârsta când îşi va putea alege singur meniul preferat. Sau ca şi cum ni s-ar recomanda să nu-i vorbim copilului până ce nu va fi în stare să-şi aleagă singur limba în care va voi să se exprime.
Trebuie să înţelegem că Botezul nu ne răpeşte libertatea, ci ne dă libertatea spirituală deplină, făcând posibilă eliberarea noastră de sub tirania păcatului lui Adam.
Părinţii ar trebui să aleagă pentru copiii lor ca naşi persoane care să înţeleagă că principala lor răspundere e aceea de a se îngriji de creşterea duhovnicească a copilului.
Harul Botezului nu poate fi luat de la noi; el poate fi acoperit de păcate, poate rămâne necultivat, dar nu poate fi înstrăinat. Copiii care au primit sămânţa Botezului au mai multe şanse de a se întoarce (sau reîntoarce) la Dumnezeu, de a-L regăsi când au ajuns la maturitate, chiar dacă n-au primit o educaţie creştină.
(Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, pp. 28-29)
