Actualitate

Bătrâna care nu putea muri

16064

În vara anului 1935, când părintele Paisie era în Mănăstirea Slatina, Fălticeni, a pornit peste munte cu ucenicul său, spre schitul Rarău. După patru ore de mers, a ajuns într-un sat mic, situat chiar sub muntele Rarău, numit Slătioara.

Iată că îi iese o femeie înainte:

- Părinte, este aici aproape o femeie bătrână, care de trei zile se chinuie cu moartea şi nu poate muri. Veniţi, vă rog, să-i citiţi o rugăciune, că tare se chinuie!

Cum a intrat părintele în casă, s-a uitat la bătrâna care era în agonie, i-a citit molitfa de darea sufletului, apoi a întrebat pe cei din casă:

- Nu cumva bătrâna este certată cu cineva şi nu s-a împăcat?

- Ba da, părinte, răspunde fiica ei, este sfă-dită cu o femeie din sat şi aceea n-a vrut s-o ierte.

- Chemaţi pe femeia aceea încoace!

Cum a venit, părintele i-a spus:

- Stai în genunchi lângă bătrână, ia-i mâna în mâinile tale şi zi-i din toată inima: "Iartă-mă, mătuşă, şi Dumnezeu să te ierte!", apoi sărută-i mâna!

Cum a rostit femeia cuvintele de iertare şi i-a sărutat mâna, îndată sufletul bătrânei s-a despărţit de trup.

Atunci părintele a zis:

- Iată de ce nu putea muri bătrâna! Sufletul ei aştepta iertarea şi împăcarea ca să poată vedea pe Dumnezeu!

Din Arhimandrit Ioanichie Bălan, Istorioare duhovniceşti, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 124-125


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
26376

Mulţi chemaţi, puţini aleşi…

Un om credincios şi bogat, când fu aproape de-a muri, zise că dorinţa lui de pe urmă este ca toţi prietenii lui să-l ducă până la groapă. Când muri, într-adevăr toţi prietenii veniră la locuinţa lui ca să-l întovărăşească la locul de veci. Când însă alaiul o luă, spre cimitir, iată că se pomi o […]

Articole postate de același autor
3573

Rătăcire…

Doamne, poate am îmbătrânit? Dacă tot mai mult m-apasă cerul, Și la ceas mai des ca ieri privesc, Și îmi pare mai adânc ungherul…   Mi se-afundă pașii în pământ, Și îmi pare ceaiul ca pelinul, Nopțile sunt albe și-n decor, Îmi apare gândul ca străinul…   Parcă m-am legat de-un căpătâi, Pustiit și rece […]