Actualitate

Bătrâna care nu putea muri

436

În vara anului 1935, când părintele Paisie era în Mănăstirea Slatina, Fălticeni, a pornit peste munte cu ucenicul său, spre schitul Rarău. După patru ore de mers, a ajuns într-un sat mic, situat chiar sub muntele Rarău, numit Slătioara.

Iată că îi iese o femeie înainte:

- Părinte, este aici aproape o femeie bătrână, care de trei zile se chinuie cu moartea şi nu poate muri. Veniţi, vă rog, să-i citiţi o rugăciune, că tare se chinuie!

Cum a intrat părintele în casă, s-a uitat la bătrâna care era în agonie, i-a citit molitfa de darea sufletului, apoi a întrebat pe cei din casă:

- Nu cumva bătrâna este certată cu cineva şi nu s-a împăcat?

- Ba da, părinte, răspunde fiica ei, este sfă-dită cu o femeie din sat şi aceea n-a vrut s-o ierte.

- Chemaţi pe femeia aceea încoace!

Cum a venit, părintele i-a spus:

- Stai în genunchi lângă bătrână, ia-i mâna în mâinile tale şi zi-i din toată inima: "Iartă-mă, mătuşă, şi Dumnezeu să te ierte!", apoi sărută-i mâna!

Cum a rostit femeia cuvintele de iertare şi i-a sărutat mâna, îndată sufletul bătrânei s-a despărţit de trup.

Atunci părintele a zis:

- Iată de ce nu putea muri bătrâna! Sufletul ei aştepta iertarea şi împăcarea ca să poată vedea pe Dumnezeu!

Din Arhimandrit Ioanichie Bălan, Istorioare duhovniceşti, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 124-125


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
21544

De ce le merge „bine“ celor răi?

De ce le merge bine celor răi?… De ce încercările şi necazurile îi izbesc, de regulă, tocmai pe cei care Îl caută pe Domnul şi mântuirea?… De ce sunt parcă mai feriţi de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufleteşti şi se tăvălesc în toate patimile şi păcatele?… Iată o întrebare care ispiteşte. […]

Articole postate de același autor
107

„Necreștinii pun punct după moarte, creștinii pun virgulăˮ

La întrebarea „Ce înseamnă a fi creștin?ˮ, răspunsul Bisericii din primele veacuri a fost acesta: „Creștinii nu trăiesc deosebiți de ceilalți oameni. Locuiesc în țările în care s-au născut, iau parte la toate ca cetățeni, dar pe toate le rabdă ca străini; orice țară străină le e patrie, și orice patrie le e țară străină. […]