Într-o dimineață de duminică spre biserica din cartier se îndrepta o perche de tineri care hotărâseră să se căsătorească. Împinși de Duhul Sfânt spre biserica din apropierea casei lor, tinerii își îndreptară pașii spre a vedea ce se petrece acolo. Amândoi crescuseră în familii necredincioase și nu intraseră în biserică decât la anumite evenimente din viața lor, fie la un botez, fie la o cununie sau înmormântare.
Sinceri în dragostea lor, îngrijorați totuși de ceea ce viața le punea înainte se hotărâseră să ia contact cu Biserica, să vadă și ei cum își desfășoară activitatea creștinii. Cu sfială au urcat treptele bisericii și au intrat în biserica unde deja slujba începuse. Din nefericire tânăra nu era îmbrăcată corespunzător unei femei care intră în Sfânta Biserică și ca atare avea fusta cam scurtă și capul descoperit.
De îndată ce a intrat in Biserică, lumânăreasa tanti Mița recunoscută în cartier pentru ferocitatea ei se năpustii asupra fetei cu cuvinte de dojană „pline de blândețe și încurajare”:
-Nu-ți e rușine fetițo să vii așa în Sfânta Biserică, cu fusta aia scurtă, mai scurtă decât batista și cu capul descoperit?!??!?
-N-aveți pic de respect, față de Maica Domnului și față de toți sfinții din ceruri! Veniți aici să ispitiți bărbații cu trupurile voastre păcătoase……(și nu se mai oprea din ceartă)
Fata imediat se întristă și o bufni plânsul văzand cum un om al bisericii se purta atât de neînțelegător cu ea care venise sincer către Dumnezeu. Apoi prinse pe băiat de mănă și fugi împreună cu el de-i scăpărau picioarele.
Fata nu cunoștea în amănunt rânduiala bisericii iar hotărârea ei fusese spontană. Uitase pur și simplu de portul ei cel păcătos și se îndreptase spre Dumnezeu cu sinceritate în suflet și cu gând de îndreptare ca și Domnul s-o sprijine în planurile ce și le făcuse pentru viitor.
Tanti Mița îmbrobodită pănă peste ochi cu două batice ”negre” își puse mâinile în brâu și urmărea cu satisfacție mare, fuga celor doi tineri „exorcizați” de evlavia-i creștină.
Întâmplarea făcu că în pragul bisericii tocmai se afla un călugăr bătrân cu barba albă care tocmai fusese externat din spital. Bătrânul surprinsese întregul episod petrecut între tineri și tanti Mița.
Cu glas blând și domol se adresă lumânăresei:
-Nu vă supărați, aici este o biserică ortodoxă?
-Ce vorba-i asta? Spuse tanti Mița un pic iritată.Cum să nu fie ortodoxă, ce nu se vede, mata ești călugăr ar fi trebuit să-ți dai seama că-i ortodoxă!
-Da. Pe dinafară așa arată a fi ortodoxă, dar prin purtarea matale, am crezut că-i vreo casă de corecție.
La privirea pătrunzătoare a călugărului, tanti Mița pălise dintr-o dată.
Atunci bătrânul călugăr cu blândețe dar fermitate în glas îi spuse:
-Copii aceștia au fost izgoniți din Casa lui Dumnezeu de tine femeie păcătoasă și neînțeleaptă! Vei răspunde în fața lui Dumnezeu pentru sufletele lor. Duhul Sfânt îi adusese iar tu te-ai făcut potrivnică voinței Lui. Fiecare femeie trebuie să poarte capul acoperit la rugăciune și în Sfânta Biserică dar acest lucru se va face atunci când va înțelege că smerenia este calea prin care se ajunge la Dumnezeu. Tu ai batic pe cap și degeaba căci în suflet răutatea tronează ca un voevod al întunericului.
-Te uiți și crezi că bogățiile Bisericii sunt vasele scumpe și lustruite de mâna ta, candelabrele și candelele, veșmintele aurite și covoarele țesute-n mii de fire? Dar nu este așa!
Bogăția Bisercii constă în fiecare păcătos pocăit și-ntors la Dumnezeu cu sinceritate și gând de îndreptare! Bogăția Bisericii este fiecare Fiu Risipitor întors la Tatăl!
În cele din urmă tanti Mița, copleșită de harul acestui părinte trăitor, își smulse baticul de pe față si izbucni în plâns zicând cutremurată:
-Iartă-mă părinte, mult am mai greșit cu răutatea mea și astăzi sfinția voastră mi-a spart inima de piatră și m-a făcut să înțeleg cât sunt de netoată! Ma voi ruga la Dumnezeu să-i întoarcă pe copii aceștia înapoi.
sursa cristianstavriu.wordpress.com
