Ninge peste mine,
Ninge peste brazi.
Toate-s în tăcere
Între ieri și azi.
Adun din văzduh fulgi
În palme reci,
Șoptesc rugi
Cu final ”în veci”.
În oceanul de zăpadă
Eu - fulg rătăcitor
Nu încetez să cred
În ce-i nemuritor.
Mă cufund în nea
Ca la un botez,
Mă curăț de rău
Ca să mai viez.
Risipesc negreața
Dintr-o noapte grea
Și pornesc spre ziua
Ce nu se mai ivea.
Alung durerea
Dintr-un ieri fugar,
Mă pierd în ninsoare
Ca un lup hoinar.
În liniștea totală
Se aud simfonii din cer
Și tot ce gol părea
Devine grăitor mister.
Și am să umblu
În neștire mult
Până am să mă aflu
Într-un alt început.
Anișoara Melnic
