În propriul proces de conștientizare și vindecare, am experimentat diverse diete și combinații, în diferite perioade, reușind să le văd clar efectele asupra corpului fizic, celui emoțional, minții și stării sufletești.
De la o dietă tradițională ”cu de toate” (consumam carne aproape în fiecare zi, în afară de zilele de post, multe lactate, zahăr, încercând totuși să introduc, pe cât se putea, salate și fructe) am trecut, datorită argumentelor Cristelei Georgescu, la o dietă strict vegană.
Consumam orice venea din sursă vegetală, cu multe leguminoase (boboase), cereale, inclusiv grâu și făină integrală de grâu, mai puțin făină albă (cu mici excepții, cand aveam serioase dureri de cap de la consumul ei și al produselor derivate). Fructele și legumele/salatele erau prezente în dietă, dar într-o proporție mai mică, în comparație cu celelalte alimente, și amestecurile erau la ordinea zilei (mazăre cu cartofi, tartă de soia cu nuci, de exemplu: – combinații grele!). Locuind într-o zonă poluată, cu mult zgomot, în apartament, la etajul 8, de unde era foarte complicat să ieșim la plimbare cu doi copii foarte mici, organismul meu se afla într-un stres continuu (deși am înțeles aceasta abia mult mai târziu, atunci eram prea prinsă și suprasolicitată, fizic și nervos, pentru a mai înțelege ceva).
După câteva luni vegane, fizic, aveam impresia că nu mai obosesc atât, că îmi revine câte puțin memoria pe care credeam că o pierdusem de tot (înainte de schimbarea alimentară, nu îmi mai aminteam locul lucrurilor din casă, noțiuni simple, nu mai puteam reține nimic), parcă și sufletește mi se părea că avansez mai ușor. Totuși, în timp, a început să apară un complex de superioritate – un discurs mental de genul: ”eu sunt vegană, mănânc sănătos, ceilalți nu au idee, se otrăvesc, eu știu mai bine, nu înțeleg de ce ceilalți nu fac la fel”. De asemenea, relațiile cu apropiații deveniseră total defectuoase – în special cu copiii, soțul și părinții.
Trecând, mai apoi, pe un regim total crudivor, inițial am experimentat o stare de ușurare, de chef de joc, după care stările emoționale și ”gălăgia” mentală s-au intensificat, după care a urmat un punct critic de epuizare totală. Mâncam necontrolat, fără oprire și fără a mă mai putea abține de la ceva. Nu mai aveam nicio forță, nici fizic, nici mental, emoțional fiind la fundul depresiei, și experimentând chiar o stare de visare permanentă (derealizare). Dacă se întâmpla să consum pește sau chiar fasole, apărea o somnolență ce mă punea la pat imediat și, uneori, chiar febră.
Aici am cunoscut-o pe dr. Soescu, după care a urmat un regim în majoritate vegan DAR echilibrat – FĂRĂ ZAHĂR, LACTATE, GLUTEN, și sare de Himalaya în loc de sare albă, și aceasta la minim - dimineața fructe, la prânz – salată cu proteină (vegetală – leguminoase/boboase sau, foarte rar, animală – pește) iar seara – legume/rădăcinoase coapte (nici măcar cereale nu mai consumam). Cu zile cu regim liber, o dată pe săptămână sau de sărbători. ”Cârja” și cheia a fost însă suplimentul de susținere de suprarenale, (Adrenal Vitality), fără de care chiar ”mă prăbușeam”, reîncepeam mâncatul compulsiv. Și creșterea a fost constantă, astfel încât la moment pot sta doar cu fructe bune și nu în cantități mari, plus o salată nu prea mare de legume seara timp de zile întregi, fără să doresc/poftesc nimic altceva, cu excepția perioadelor foarte încordate, când lucrurile se mai pot complica puțin. Practic, am preferințe și necesități alimentare total ”fructariene”. Dar NU sunt fructariană. Pentru că, înainte de toate, sunt creștin (creștin = om care IUBEȘTE).
Am descoperit apoi că mulți ”vegani” adoptă tipare mentale de tipul ”eu știu mai bine, ceilalți sunt mâncători de hoituri, eu mănânc sănătos și sunt mai curat și mai deștept”. La fel cum mulți dintre ”omnivori” îi consideră deplasați mental pe cei ce se numesc vegani. Se ajunge aici din motiv de degradare a țesuturilor cerebrale (acidoză), pornind, desigur, de la o decizie mentală.
De ce, totuși, apare ”veganismul”? Din cauza aceleiași EPUIZĂRI SUPRARENALE despre care vorbeam în articolul anterior.
Vă rog să citiți articolul clar și lămuritor pe această temă, pentru a înțelege cu ce ne confruntăm: http://www.centrulnatura.ro/epuizare/
Glandele suprarenale sunt cele care DESCHID filtrarea renală (=curățenia pe care o fac rinichii) în stare de relaxare (parasimpaticotonie) și ÎNCHID curățenia în stare de stres, acționând ca un robinet. Astfel, STRES=ROBINET ÎNCHIS (adică NU FACEM CURĂȚENIE), RELAXARE=ROBINET DESCHIS (curățenia are loc mult mai ușor). În stare de EPUIZARE suprarenală, (în stres acut și prelungit, sau datorită problemelor moștenite plus un regim alimentar total inadecvat), TOXINELE și ACIZII STAGNEAZĂ în organism, astfel că, în timp, începe deteriorarea organelor interne. Astfel, în timp, stomacul, ficatul. pancreasul nu își mai pot îndeplini funcțiile, și nu mai putem digera carnea (roșie, apoi albă, apoi peștele), și alte produse (chiar leguminoasele sau cerealele). Să nu ne bucurăm, deci, dacă după consum de carne/pește (sau alte produse ”cu de toate”) avem reacții total neplăcute. Nu înseamnă că organismul a devenit atât de ”curat” încât le refuză, ci doar că e atât de epuizat încât nu mai poate digera. Un organism în stare bună va fi capabil să neutralizeze sau să suporte mai ușor orice otravă.
Dacă inițial, cum vă spuneam, aveam reacții foarte urâte la pește (de carne nu mai zic), gluten, leguminoase, lactate, ba chiar și la cereale si supe, pe măsură ce organismul și-a revenit și și-a ameliorat starea, aceste reacții s-au atenuat mult, astfel încât la moment pot consuma ABSOLUT ORICE (chiar și carne sau orice alte produse) cu reacții mult mai cuminți și care nu îmi mai împiedică activitatea zilnică, așa cum se întâmpla anterior. Evident, când consum altceva decât fructe/legume (în situații în care nu ai cum să refuzi – de ex. în vizită la o persoană în vârstă, ce ți-a pregătit ce a avut ea mai bun, etc.), încerc să combin cu o salată mare (sau să o consum când ajung acasă), astfel încât să compensez ”greutatea” digestiei.
Dincolo de acestea, când consum ”altceva”, o fac rar și CU RECUNOȘTINȚĂ și MULȚUMIRE, departe de starea de vinovăție (pe care încep să o depășesc) deci într-o stare de RELAXARE, care ușurează mult digestia.
Astfel, dacă mâncăm ceva, să mâncăm CU și PENTRU DRAGOSTE, dacă nu mâncăm ceva – să nu mâncăm DIN și PENTRU DRAGOSTE. Altfel – degeaba iubim animalele și le protejăm dacă urâm oamenii, indiferent ce ar face și ce ar mânca ei. ÎN IUBIRE, SUNTEM EGALI și SUNTEM IUBIȚI, cu toții, la fel de mult!
SCOPUL posturilor, al abținerii de la anumite alimente, sau al consumului de anumite alimente, este, astfel DOBÂNDIREA ECHILIBRULUI fizic, sufletesc și emoțional, care să ne aducă la PACE interioară și IUBIRE necondiționată. ”Dacă nu este vegan, nu îl iubesc, dacă nu face cum spun eu, nu îl iubesc, dacă nu mănâncă o bucată de carne, nu îl iubesc, dacă nu renunță la ideile lui fixe, nu îl iubesc”etc, sunt gânduri TOXICE și limitative care ne ÎMPIEDICĂ vindecarea.
La fel – etichetele cu care ne identificăm, gen: biker, rocker, skater, emo, metalist, carnivor, crudivor, vegan, star tv etc. sunt de fapt niște BLOCAJE mentale, limitative, care ne OPRESC sau încetinesc creșterea. Ne complacem într-o anumită imagine de sine, care este departe de starea de ECHILIBRU, de Sinele nostru real. Cei ce au ajuns mai departe pe drumul vindecării mărturisesc mereu că Sinele, Interiorul lor se află în permanentă schimbare, urmând
De asemenea, adoptând aceste etichete, ne vom izola, alături de alte persoane cu idei apropiate, blocându-ne, de fapt într-o lume separată, creată de noi, refuzând sau limitând mult interacțiunea cu lumea reală. Astfel, ajungem ca un organ care își dorește și reușește la un moment dat să se izoleze de organism, în totalitatea sa, astfel încât la un moment dat, va ceda inevitabil, sau se va îmbolnăvi grav.
Îndemnul de azi este SĂ ÎNCEPEM SĂ CREȘTEM. Să depășim, câte puțin, blocajele minții și ale emoțiilor noastre, care ne țin departe de NOI ÎNȘINE și de LUMINĂ. Să dăm la o parte vălul invidiei/”superiorității”/”inferiorității”, FRICII, care ne împiedică să IUBIM – (și natura și oamenii!), să respectăm nevoile REALE ale corpul nostru (minune și dar de preț al Domnului pentru noi) și pe noi înșine – în sensul curat al acestor cuvinte. Pentru a ne putea regăsi și înțelege. Pentru a ne MATURIZA. Pentru a putea merge spre LUMINĂ.
În zilele dinainte de SOLSTIȚIUL de astăzi (zile cu foarte multă LUMINĂ) au ieșit la iveală multe EMOȚII, FRICI, STĂRI ale noastre, ne-am văzut mai bine părțile slabe, dar și pe cele frumoase, pentru a putea îndrepta și întări ce este slab, și cultiva ceea ce este bun în noi. Domnul să ne ajute și să ne întărească cu Harul Lui!
Cu mult drag,
Oltea Boldureanu
