Până mâine voi răbda pentru Dumnezeu!

5700

Iată ce vă spun: dacă diavolul vă necăjeşte prin aprige tulburări şi necazuri, ori dacă vedeţi soţul sau soţia supărată, să ştiţi că nu trebuie să îl luaţi la rost atunci. Trebuie să spuneţi, aşa cum am mai spus: „Lasă pe mâine, nu îi spune nimic acum. Îi voi spune mâine ce am de spus.” Doar aşa veţi reuşi să nu vă mai agitaţi, să nu vă mai certaţi şi nu veţi mai ajunge la supărări pe care mulţi le cunoaşteţi mai bine decât mine.

La orice pricină de mânie, de ceartă, spuneţi numai atât: „Lasă, îi voi spune mâine ce am de spus. Însă până mâine voi răbda pentru Dumnezeu! Iar mâine, de este liniştit, vom discuta, îi voi spune unde a greşit şi cine are dreptate!”

Foarte bine este să iertăm cât mai des pe toţi oamenii. Fraţilor, este o vorbă dreaptă şi înţeleaptă în popor şi este bine să o cunoaşteţi. Spune ea aşa: „Mânia bărbatului nu lucrează niciodată dreptatea lui Dumnezeu!” Să ştiţi că într-o familie, numai pe măsură ce se vor mărturisi la duhovnic, la biserică, toţi ai casei, vor avea pace în casă, iar de nu se vor mărturisi, acea familie va avea multe cazne.

Spune cineva cu drept cuvânt: „O femeie poate face bărbatul bun sau îl poate face rău.” O femeie înţeleaptă este aceea care îl poate duce pe bărbat la spovedanie, care poate să se scoale noaptea la rugăciune alături de el, care îl poate învăţa să nu mai judece greşit pe nimeni şi aceea care îl poate duce pe bărbat la mântuire.

Trebuie însă să nu ne mai certăm cu nimeni, să nu mai ţinem ură în noi şi să iertăm pe toată lumea. Nu ne scăpăm familia de diavol şi de ispitele vieţii decât printr-o viaţă curată, pură, cu mărturisire, cu pocăinţă, cu mers la biserică…
Astfel făcând, veţi vedea singuri ce uşor veţi putea învinge.

extras din Monah Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie şi pocăinţă, Editura Agaton, Făgăraş, 2010; p. 66

 


Articole Asemănătoare
5671

Povestire cutremurătoare despre osândire

Pururea-pomenitul duhovnic de la Schitul Cavsocalivia, ieromonahul Nicodim, mi-a povestit următoarea istorioară luată din niște manuscrise athonite: Un creștin credincios vreme de cincisprezece ani mergea la duhovnicul și-și mărturisea neputințele sale omenești. Într-o zi, așa cum obișnuia, a mers la duhovnicul său ca să se mărturisească și, deschizând ușa camerei duhovnicului, l-a găsit desfrânând cu […]

Articole postate de același autor
4174

Сreştinismul e străin în lumea aceasta

Ne-am luat pe umerii noştri, când am devenit creştini, această mare povară a Crucii: de a trece printr-o lume păgână, o lume în care suntem străini şi pentru care va veni Cineva şi va spune ca în acea cântare bisericească: „Dă-mi-l Mie pe străinul acesta, care n-a avut unde să-şi plece capul cât a trăit pe […]