Postul cel Mare sau Postul Paștilor este o perioadă pregătitoare pentru Sfintele Paști, fiind asemănat cu o călătorie duhovnicească către Patimile și Învierea Mântuitorului.
Deși postul începe abia pe 19 februarie, deja am intrat în perioada premergătoare acestuia, numită Triodul. De câteva zile Biserica, prin slujbele sale, ne introduce în această perioadă de nevoință și de pocăință. Este o vreme care, prin tot efortul duhovnicesc pe care îl depunem, vrea să ne schimbe lăuntric, să ne aducă la o îndreptare duhovnicească.
Petrecem câteva săptămâni ce ne introduc în tema postului, deschizându-ne „ușile pocăinței” și învățând că doar prin smerenie, prin oprirea păcatului și prin spovedanie din adâncul inimii suntem în stare să ne purificăm sufletele.
Ni se dă răgaz pentru a intra într-o nouă viață, mai liniștită, mai meditativă, lăsând grijile lumești de dragul bucuriilor sufletești.
Cineva își poate pune întrebarea: cum să ne pregătim de Postul Mare?
Răspundem: cu multă grijă, încercând să ne potolim pornirile păcătoase, să ne iertăm cu toată lumea și să fim gata de înfrânare, nu doar trupească, ci și duhovnicească. Nu renunțăm doar la bucate și distracții, dar prin ele încercăm să fugim de păcate și să dezrădăcinăm patimile din noi.
Aceste trei săptămâni de până la post sunt bun prilej să răscolim în lăuntrul nostru, să vedem unde a pus stăpânire vrăjmașul și ce avem de restabilit, de lecuit, chiar de reînviat în noi. Să ne facem timp pentru rugăciune, să lăsăm la o parte distracțiile și vorbele deșarte. Să analizăm viața creștinească și să o întărim prin lecturări din viețile sfinților, ale oamenilor bineplăcuți Domnului, care au învins aceleași greutăți și neputințe.
Iar prin post să aflăm „calea spre pocăință” și prin ea – spre sfințenie. Or, postul ne ajută să ajungem la adevărata stare de bucurie, doar să ne asumăm această nevoință și să vărsăm lacrimi de pocăință. Doar așa omul devine mai luminos, căci în el strălucește Lumina lui Hristos, iar atunci când ajunge la Sf. Paști trăiește deplin bucuria bucuriilor – Învierea Domnului – și prin aceasta dobândește șansa unei noi vieți.
Postul adevărat este doar cel ce îmbină nevoința cu rugăciunea, căci cel fără rugăciune este un „post al dracilor”, deoarece nici demonii nu mănâncă datorită naturii lor necorporale, dar nici nu se roagă.
Fie ca prin acest efort pe care îl vom depune și în acest an, să ne reîntoarcem către poruncile Domnului și către aproapele nostru.
Să fim vrednici de Înviere!
Pr. Octavian MOȘIN
