Rușinea este lipsa curajului de a ne vedea pe noi înșine așa precum ne vede Dumnezeu

354

Osândirea de sine poate deveni un lucru periculos, dacă nu este însoțită de credință, de încredere în Dumnezeu. Dar dacă știm înaintea cui ne înfățișăm, vom avea curajul să luăm asupra noastră și un dram de rușine.

Îmi amintesc că atunci când am devenit duhovnic la mănăstire, Părintle Sofronie mi-a spus: „Încurajează-i pe tinerii care vin la tine să spovedească tocmai acele lucruri de care le este rușine, pentru că acea rușine se va preface în energie duhovnicească, ce poate birui patimile și păcatul”.

În spovedanie, energia rușinii se preschimbă în energie îndreptată împotriva patimilor. Cât despre o definiție a rușinii, aș spune că aceasta este lipsa curajului de a ne vedea pe noi înșine așa precum ne vede Dumnezeu.

Arhimandritul Zaharia (Zaharou), Lărgiţi şi voi inimile voastre!, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 117


Articole Asemănătoare
7136

Nu ţi-am spus să-ţi ai nădejdea întru mine?

Odată, pe când inima lui se primejduia să plesnească de durere, a mers din nou în bisericuţa sa şi a început să se roage cu multe lacrimi la Maica Domnului şi să sărute icoana ei din cata­peteasmă. Căuta scăpare la ea, de vreme ce ea însăşi îi spusese să-şi aibă nădejdea în ea. La un […]

Articole postate de același autor
203

Inima şi mintea să fie una

Buzele voastre să şoptească rugăciunea şi să participe şi inima. Să practicăm rugăciunea minţii, fără ca cineva să-şi dea seama de aceasta. Ştim ce înseamnă rugăciunea minţii: inima şi mintea să fie una, ca într-un cerc. Aşadar, oare este posibil să nu-L putem noi coborî jos pe Dumnezeu, ca să fie neîncetat cu noi? Şi să nu I ne putem dărui pe noi înşine sfinţi, luminaţi, întregi? Oare este posibil […]