Actualitate

Omul adeseori rânduieşte şi ho­tărăşte pentru toate fără Dumnezeu

672

Cineva făcuse o crescătorie de peşte şi toată ziua spunea slavă Ţie, Dumnezeule!, pentru că vedea me­reu purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Îmi spunea că peştişorul, din clipa când apare şi este mic ca gămă­lia acului, are şi un săculeţ de lichid, ca să se hrăneas­că până ce se va mări şi va putea prinde organisme mici din apă. Adică Dumnezeu i-a dat şi „merinde". Şi dacă Dumnezeu poartă de grijă de aceştia, cu atât mai mult de om.

Dar omul adeseori rânduieşte şi ho­tărăşte pentru toate fără Dumnezeu. „Voi face doi co­pii", îşi spune. Însă pe Dumnezeu nu-L pune la soco­teală. De aceea se fac atâtea accidente şi mor atâţia copii. Cei mai mulţi au doar doi copii, dar unul este lovit de maşină, celălalt se îmbolnăveşte şi moare, iar după aceea nu mai au nici un copil.

Dacă părinţii, împreună-creatorii cu Dumne­zeu, după încercările pe care le depun, întâmpină greutăţi ca să-şi agonisească cele necesare creşterii copiilor lor, trebuie să ceară cu smerenie şi ajutorul Creatorului cel Mare, întinzându-şi mâinile în sus. Atunci se bucură şi Dumnezeu Care ajută, se bucură şi omul care este ajutat.

 
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 2: Trezvie duhovnicească, traducere de ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 272

Articole Asemănătoare
88

Minunea cea mai mare

Era pe la începutul primăverii, când mugurii copacilor plesneau unii după alţii în cununiţe de flori roz-albe. Vrăbiile şi mierlele îşi slobozeau cântecele prin văzduh, iar oamenii trăgeau cu putere în piept miresmele lui april. Primăvara cea zglobie bătea şi la ferestrele spitalului. Înauntru însă erau oameni bolnavi, cu privirile umbrite de un val de […]

Articole postate de același autor
5905

Fie ce-o fi… nu-l omor

Aveam 24 de ani… abia mă măritasem de trei luni şi îl cunoşteam de numai 4 luni… eram încă studentă… Cum să fac copil când încă nu îmi cunoşteam bine soţul, nu mă realizasem profesional?? Am plecat plângând de la doctor… teama mea devenise realitate… eram însărcinată… mergeam pe stradă şi plângeam… nu îmi doream […]