Ai grijă, mamă!

1409

Lacrima pruncului tău care plânge
E culeasă de-un înger
Şi-ţi va fi dată ca hrană,
Ai grijă, mamă!

Gândul tău bun sau rău însoţindu-l,
Bucuria sau mânia ta sfătuindu-l
Ţes pruncului frumoase ori proaste veşminte,
Ai grijă, mamă, ia aminte!

Trufia oarbă şi nestăpânirea,
Dorinţele nesăbuite şi neîngrijirea
Durează pruncului tău, neabătute, pieirea.

Timpul pe care i l-ai pierdut de departe,
Casa în care n-ai luminat ca o candelă-n noapte,
Serile-n care nu i-ai spus rugăciunea de-a rândul
Se surpă peste copilul tău ca mormântul.

Pe ce ai pus temelie crescându-l,
Aceea-i va subţia sau învârtoşa gândul,
Aceea-i va fi lumină sau rană
Ai grijă, mamă!

Ioana Carp


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
472

Dragostea fără discernământ

Am băgat de seamă că astăzi, mai ales cei ce studiază, sunt vătămați de cei de acasă. Deși sunt copii buni, se strică. Nu gândesc; au o nesimțire. Îi netrebnicesc și îi strică părinții lor. Deoarece părinții au trecut prin ani grei, vor ca fiii lor să nu ducă lipsă de nimic. Nu cultivă mărimea […]

Articole postate de același autor
5439

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are…

  Unul dintre oraşele Rusiei centrale, care trecuse rând pe rând în mâinile taberelor aflate în luptă, a ajuns sub o stăpânire nouă; în orăşelul cu prici­na se afla o femeie, soţie de ofiţer rus, cu cei doi copii ai săi. Se ascunsese la marginea oraşului, într-o căsuţă lăsată în părăsire, şi hotărâse să aştepte […]