În perioada actuală, numărul cuplurilor care se căsătoresc este într‑o scădere continuă, iar cifrele divorțurilor înregistrează anual creșteri din ce în ce mai mari. În aceste condiții, viitorul societății și al celulei principale a acesteia – familia – este amenințat de o criză serioasă. Sfântul Ioan Gură de Aur a prezentat în omiliile sale, rostite în secolul al IV‑lea, principalele probleme care afectează și astăzi formarea și menținerea unei familii creștine cu o uimitoare precizie și cu tact pedagogic.
În esență există trei probleme principale care pot constitui reale piedici în calea formării și menținerii unei familii creștine: lipsa curăției trupești, planificarea exagerată a lucrurilor și dorința de a avea o nuntă „ca în povești”, mai bine zis ca în basmele păgâne. În ceea ce privește prima problemă, este clar că, în zilele noastre, un număr apreciabil de tineri aleg să‑și înceapă viața sexuală înainte de a fi căsătoriți, fapt care îi conduce la formarea unor deviații sexuale și probleme de acomodare în relație, precum lipsa asumării responsabilității, implicare afectivă scăzută și dorința aproape comună tuturor cuplurilor de a avea maximum un copil sau de a nu avea deloc copii. De asemenea, având în vedere numărul din ce în ce mai crescut de parteneri pe care viitorii miri tind să îi aibă înainte de a se căsători, devine clar de ce relația dintre ei tinde să cunoască o veritabilă „mediocritate” după câțiva ani de căsnicie, fapt care îi conduce apoi la formarea de relații extraconjugale și, în majoritatea situațiilor, la divorț.
Sfântul Ioan Gură de Aur observa următoarele: „Nimic nu‑l împodobește atât pe tânăr, cât îl împodobește cununa cumințeniei, căsătoria lui, neîntinat de desfrânare. Când sufletul tânărului nu‑i pângărit de desfrânare, când nu e stricat, când tânărul nu cunoaște altă femeie decât femeia cu care s‑a căsătorit, atunci și femeia lui îi este mai dragă. Atunci e mai fierbinte dragostea dintre soț și soție, atunci e mai curată iubirea lor, atunci prietenia dintre ei e mai mare, când tinerii se căsătoresc curați la suflet și la trup. Căsătoriile de acum nu sunt căsătorii, ci neguțătorie de bani, târg. Te întreb: la ce mai folosește căsătoria dacă tânărul și înainte de căsătorie a trăit în desfrânare și dacă se uită la altă femeie și după căsătorie?” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia I la Ana”, 5, în: Omilii la Ana. Omilii la David și Saul. Omilii la Serafimi, trad. și note de pr. Dumitru Fecioru, București, EIBMO, 2007, p. 23). Așadar, obiceiurile rele dobândite înainte de căsnicie nu se desființează ca prin farmec odată cu săvârșirea Tainei Cununiei, mai ales atunci când soții evită să participe la slujbele liturgice, să se roage împreună și să facă fapte bune care pot consolida relația lor pe termen lung.
Planificarea exagerată
O altă problemă cu care se confruntă cuplurile în zilele noastre constă în planificarea excesivă a propriei căsnicii. Se invocă o multitudine de motive – unele mai plauzibile, altele deloc reale – pentru amânarea la nesfârșit a căsătoriei. De la vârstă până la studiile care trebuie încheiate; de la salariul primit la locul de muncă până la viitoarea locuință unde cei doi pot sta pe cont propriu; de la planificarea familială (când trebuie să apară copiii, câți copii trebuie să aibă, cum vor fi crescuți copiii care vor apărea etc.) până la întrebările chinuitoare dacă fiecare se află de fapt lângă persoana potrivită. Toate aceste griji nu fac nimic altceva decât să erodeze relația astfel încât aceasta să ajungă la căsnicie gata epuizată și să se rupă cu ușurință după câțiva ani de căsătorie. Sfântul Ioan Gură de Aur ne‑a atras atenția și asupra acestei viziuni seculare asupra căsniciei: „«Și a dat‑o – spune Scriptura – lui Iacov pe Rahila împreună cu Bilha, slujnica ei» (Facerea 29, 29). Uită‑te cât de mare era filozofia acelor oameni! A fost vorba oare de cete de robi? Nu! A fost oare vorbă de acte, de învoieli, de condițiile acelea de râs care se pun la facerea nunților; dacă se întâmplă asta, dacă se întâmplă aceea? Nu! Azi, chiar înainte de căsătorie, oameni care nu știu nici dacă va ține căsnicia până seara rânduiesc în acte cele ce se vor întâmpla cu mult mai târziu: dacă n‑au să aibă copii, dacă au să aibă copii și altele la fel cu acestea” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia a LVI‑a la Facere”, III, în: Scrieri II. Omilii la Facere (II) (PSB 22), trad., introd., indici și note de pr. Dumitru Fecioru, București, EIBMBOR, 1989, p. 224). Cu alte cuvinte, căsătoria trebuie pusă deasupra grijilor, nu invers, pentru că, altfel, tindem să permanentizăm grijile și să excludem iubirea din interiorul cuplului.
Despre nunta bineplăcută lui Dumnezeu
Ultima problemă care vizează de data aceasta săvârșirea Tainei Cununiei și perioada imediat următoare este dată de dorința de a avea o nuntă ieșită din comun. La această nuntă trebuie invitate absolut toate rudele – inclusiv cele de care nu mai știm de ani buni, orice prieten – inclusiv cei de pe Facebook, cu care întreținem doar un contact online și, în fine, oricine poate oferi un ban în plus, pentru că, desigur, nu la comuniunea de bucurie ne gândim acum. Adăugăm aici o „megapetrecere” la care trebuie să avem muzică de toate felurile, un tort imens pe care invitații, gata ghiftuiți, îl vor degusta cu anevoie și neapărat băutură din belșug. Această imagine grotescă a „nunții perfecte” pe care și‑o închipuie multe cupluri nu are absolut nici o legătură cu Taina Cununiei. Prezența la biserică nu contează de fapt decât în fața acesteia, la poze, iar slujba trebuie eventual scurtată pentru ca mirii să poată să ducă la bun sfârșit toate sarcinile trasate din timp pe agenda lor încărcată din ziua respectivă.
Însă așa cum privim Taina Cununiei, așa ne vom petrece și viața de cuplu. Dacă în mijlocul mirilor nu există gândul la Hristos, atunci trebuie ca acest gol interior să fie umplut cu alte lucruri pe viitor: concedii scumpe, diverse achiziții personale sau programe la care ambii participă pentru a recupera distanța creată între ei. Nu ar fi mai simplu să urmăm direct sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur: „Voi, viitorilor miri, luați‑vă soții cu multă cumințenie, fără dansuri și râsete și cuvinte rușinoase și trâmbițe și fluiere și manifestări diavolești și toate celelalte de acest fel, ci rugându‑L pururea pe Dumnezeu să fie mijlocitor al tuturor celor ce trebuie făcute în acest caz. Căci, dacă astfel vom rândui cele ale noastre, nu vor fi niciodată divorțuri, nici pricini de adulter, nici motive de gelozie, nici lupte, nici certuri și ne vom bucura de multă pace și multă înțelegere. Dacă este acest lucru, și celelalte virtuți vor urma întru totul. Căci, după cum dacă femeia se răzvrătește împotriva bărbatului nimic sănătos nu va fi în casă, chiar dacă toate celelalte lucruri merg strună, tot așa și dacă ea este în același gând cu el și împăciuitoare, nu va fi nimic neplăcut, chiar dacă se vor ivi mii de necazuri în fiecare zi. Și dacă așa se fac nunțile, atunci vom putea și pe copii cu mare ușurință să‑i ducem spre virtute” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Laudă lui Maxim și despre ce fel de soție trebuie să ne luăm”, 8, în: Cateheze maritale. Omilii la căsătorie, trad. pr. Marcel Hancheș, Sibiu, Ed. „Oastea Domnului”, 2006, p. 83).
sursa Ziarul Lumina
