Smerenia, arta de a fi Om!

1740

Omule, învață-te să te smerești,
De vrei ca liniștea să o găsești,
La inimă, ce-i rău – nu pune
Și nu-asculta de biata ,,lume”.

A te smeri, înseamnă a ierta:
Pe tine, pe dușman și pe prieten,
În fiecare zi cu zel a învăța,
Un drum din amintiri să-ți faci, mai neted.

Omule, învață-te să fii smerit:
În gînd, în vorbă și-n virtute,
Iubește să fii cucerit,
De multe taine, multe, mute!

A fi smerit, înseamnă a fi om,
Mereu, oriunde și oricând,
Să fii cu roade ca un pom,
Dar ca un miel, modest și blînd!

Smerenia – ea, te păzește
De boli, necazuri și ispită,
Cu bucurie te hrănește:
Devii o floare psamofită!

Omule, învață să te rogi cu dor,
Și-a mulțumi de tot ce ai,
Plecându-te spre Creator,
Cu capu-n jos, dar cu nădejdea-n Rai!

În viața aceasta, toți lovesc,
Cuvinte, așteptări, mânie,
Puternici sunt: cei ce primesc
Cu demnitate tot și nu cârtesc,
Și pe Hristos mereu slăvesc:
Ei sunt cu Har, și azi și mâine!

Preot Nicolai Boian


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
5493

Iubirea împlinește, completează, adaugă

Ar trebui să ne fie rușine de câte ori în sufletul nostru se ivesc niște răutăți care ne depărtează de „omul de lângă noi”. De fapt, omul de lângă noi este omul cel mai însemnat. Nu trebuie să ne gândim la oameni de peste mări și țări (care ne sunt apropiați și ei), ci trebuie […]


Foto