Pentru puțini slujitori poți scrie mai mult decât un mesaj de felicitare. Părintelui Valeriu Potoroacă, paroh al bisericii ”Sf. Pantelimon” din centrul capitalei i-ai putea consacra un volum întreg.
Mare binecuvântare am avut să-l cunosc pe părintele Valeriu chiar în primii ani de slujire. Este o fire cumpătată, echilibrată și plină de înțelepciune.
Îmi amintesc de prima noastră întâlnire la sediul mitropolitan, căci activa în calitate de consilier. Deși eram doar un copil ieșit de pe băncile școlii, m-a primit cu atâta căldură și seriozitate, de parcă eram de-o vârstă.
Mi-a zis niște lucruri pe care nu le voi uita nicicând: ”Bine ai pășit pragul adevăratei maturități (era ziua când am susținut teza de licență în teologie). Din această clipă te poți numi teolog, dar a-L cunoaște pe Dumnezeu și a trăi conform Evangheliei nu-ți ajunge o viață. Încearcă să nu rămâi la nivelul unor cunoștințe despre Dumnezeu, e mare nevoie să treci prin inimă ceea ce ai în minte...”
De atunci am sesizat profunzimea părintelui și stăteam ore întregi discutând diverse aspecte ale vieții.
Părintele Valriu este unul din slujitorii care au contribuit la formarea mea duhovnicească. Mereu îmi spunea ce este bine și ce nu prea în ceea ce făceam. Parcurgea cu creionașul în mână ceea ce scriam în ziarul și pe site-ul eparhial, apoi venea și cu atâta dragoste mă corecta.
Odată m-a întâlnit în stradă și tocmai ținea în mână ziarul ”Altarul Credinței”. Mi l-a întins zicându-mi: ”Eu l-am parcurs, să-l citească și alții. Scrii bine, ești bravo”. Când m-am uitat mai atent am descoperit zeci de greșeli, pe care le-a încercuit și corectat.
Părintele vine dintr-o dinastie de slujitori vrednici. Mai întâi a făcut științe exacte, era preocupat de fizică și chiar activa la Academia de Științe.
A venit la slujire ceva mai târziu, conștientizând responsabilitatea chemării sacerdotale.
Este un slujitor foarte responsabil și cu deplină dăruire în ceea ce face. Preoteasa Valentina mereu i-a fost sprijin și ajutor, iar cei doi feciori Mihai și Andrei, sunt implicați în activitățile părintelui.
Activitatea părintelui nu se limitează la slujire, îmbină rugăciunea cu slujirea aproapelui prin acte de binefacere și consiliere spirituală.
Atâta lume rămâne impresionată de felul cum este și-i ajută părintele Valeriu. Este liniștit, răbdător, înțelegător... Așa îi stă bine unui slujitor. În același timp lumea pleacă de la el cu o mare pace în suflet și cu multă nădejde că Dumnezeu ne ajută în toate.
Îi dorim, dragului părinte încă mulți ani în slujba Domnului, păstorind cu râvnă turma încredințată.
Preot Octavian Moșin
