Într-un sat, un țăran și femeia sa aveau grijă de mica lor grădină. Omul se tot plângea și zicea:
– Of, Adame, de ce ai greșit, că de nu ai fi greșit tu, n-ar mai fi trebuit ca astăzi noi să ne câștigăm pâinea în sudoarea frunții!
Într-o zi, trecând pe lângă casa lui un boier îi aude plânsul, vine către el și-i zice:– De ce te plângi, omule?
Iar omul nostru îi spune plânsul său.
Boierul, atunci, îi face omului nostru o invitație la masa sa. Vine omul nostru împreună cu soția la masa boierului – o masă deosebit de îmbelșugată, cu tot felul de bunătăți.
Zice boierul:
– Din toate aceste bunătăți puteți mânca, dar pe acest vas din mijlocul mesei să nu-l deschideți!
Și boierul plecă.
Plini de curiozitate, cei doi se gândeau numai la vasul cu pricina.
– Ce-o fi în vasul acesta? zice femeia. Hai să vedem!
– Cum să vedem, măi femeie? Ai auzit ce-a zis boierul, că nu avem voie.
Nu trecu mult timp, că iarăși zise femeia:
– Hai, bărbate, să ne uităm, dacă nu vrei înseamnă că nu mă iubești.
– Bine, femeie, zise omul.
Nu ridică femeia bine capacul de la vasul de pe masă, că din el a și ieșit un șoricel.
Procese de conștiință pentru cei doi, că vai ce-i vor spune boierului când acesta se va întoarce.
Se întoarce boierul, vede vasul desfăcut și zice:
-Tot felul de bunătăți v-am pus înainte și o singură poruncă v-am dat, dar n-ați îndeplinit-o. Așadar, nu mai dați vina pe Adam, pentru că oricare dintre noi ar fi făcut la fel.
