Actualitate

Slujba Vecerniei cu cinul iertării la Catedrala mitropolitană din Chișinău

2511

„De-ți vei aduce darul tău la Altar și acolo-ți vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă acolo darul și mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău și apoi venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24).

Mitropolitul Vladimir a oficiat slujba Vecerniei cu Cinul iertării la Catedrala Mitropolitană.

Alături de Întâistătător s-a rugat Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, Prot. mitr. Vadim Cheibaș, secretar mitropolitan și soborul preoțesc al Catedralei.

Sute de slujitori și credincioși din cuprinsul Mitropoliei Moldovei au venit să-și ceară cuvenita iertare înainte de Postul cel Mare.

Astfel, ÎPS Mitropolit Vladimir a venit cu un cuvânt de învățătură, vorbind despre semnificația, atmosfera și roadele unui post, în special al celui mare, în care pășim și în acest an, cu Doamne ajută.

Ierarhul și-a cerut iertare de la cei prezenți, apoi fiecare slujitor și credincios a avut posibilitatea să-și ceară personal iertare de la Arhiereu, primind în dar câte o cruciuliță.

„Dragii mei, postul e bun prilej pentru rugăciune cu osârdie şi fapte bune. Postul duhovnicesc înseamnă postirea simţurilor – gura să nu vorbească neadevăruri şi nedreptăţi, ochii să nu privească cele pierzătoare şi ispititoare, urechea să nu asculte vorbe deşarte. Şi ferice de cel care îmbină postul cel duhovnicesc cu cel trupesc, pentru că acesta, prin înfrânare ajunge chip luminos al smereniei creştine”, a mențioant Mitropolitul.

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media


Articole Asemănătoare
528

Ea a ales pocăinţa, noi ce alegem… (predică la Duminica a V-a din Post)

Biserica noastră, iubiţii mei, Sfânta Biserică Ortodoxă nu este o plăsmuire omenească. Dacă era aşa, în urma atacului sălbatic la care a fost şi este supusă de către duşmanii ei mai vechi şi mai noi, ar fi trebuit să fi fost nimicită, n-ar mai fi existat. Însă lupta aceasta dovedeşte tocmai faptul că Biserica lui […]

Articole postate de același autor
178

Veșnica metamorfoză

(Bocetul fântânilor)   Lacrimi ascunse-n adâncuri Strămoșii aruncă în zare. Ei, răstrigniți sub pământuri Din ele renasc în izvoare.   Și se ridică spre ceruri Ape crescute de luturi, Trecute prin foc și prin geruri De la sfârșit spre-nceputuri.   Și se transformă în iarbă În flori, și în rouă și-n fluturi Frumoasa, divina podoabă, […]