Oamenii îndepărtați de Dumnezeu mereu sunt nemângâiați și de două ori chinuiți. Cel ce nu crede în Dumnezeu și în viața viitoare, pe lângă faptul că rămâne nemângâiat, își osândește și sufletul său veșnic. La ce stăpân lucrezi, de la acela vei lua și plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îți face viața neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei fi plătit de diavolul.
Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos.
Și cu cât vei lucra mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult și te vei veseli. Dar noi spunem: „E timp pierdut să lucrăm pentru Hristos!” Însă aceasta este înfricoșător! Să nu recunoaștem jertfa lui Hristos pentru om! Hristos S-a răstignit ca să ne elibereze de păcat, ca să înnoiască tot neamul omenesc. Ce a făcut Hristos pentru noi? Și ce facem noi pentru Hristos?
Lume vrea să păcătuiască și Îl vrea și pe Dumnezeu Bun. El să ne ierte și noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem și Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu iar noi să ne vedem de treaba noastră.
Oamenii nu cred, de aceea dau năvală la păcat. Tot răul de acolo începe, de la necredință.
Nu cred în cealaltă viață, prin urmare nu iau în considerare nimic. Nedreptățesc, își părăsesc copiii… Se fac lucruri… păcate grele. Nici Sfinții Părinți n-au prevăzut în Sfintele Canoane astfel de păcate –precum a spus Dumnezeu despre Sodoma și Gomora: “Nu cred să se facă astfel de păcate; să merg să văd”. (Fac. 18, 21)
Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu își vor pierde viața cea veșnică.
Omul trebuie ajutat să priceapă sensul profund al vieții, să-și revină, să simtă mângâierea Dumnezeiască.
Scopul omului este și să urce duhovnicește, nu numai să nu păcătuiască.
„Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”- Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)
