„Adună omul comori și nu știe cui le strânge pe ele.”Așa spune în Psalmi! Pentru că în clipa în care închidem ochii… are Ioan Iacob o poezie excelentă: „Prietenia cea cu lumea Te lasă singur la mormânt Şi numai „faptele credinţei” Tovarăşi – mai departe – sunt…Când ajungi lângă mormânt, Prietenia cea cu lumea.. Este ca pleava ce se împrăștie de vânt!”
„- Părinte, tatăl meu a murit și a ascuns o sumă mare de bani, dar pentru că nu avea încredere în noi, nu ne-a spus unde e!” Atâta timp, cât el a pus comoara și inima la loc ascuns, cine poate lucra acolo decât diavolul? Pentru că în momentul în care tu ți-ai legat inima de avere nu ți-ai mai legat-o de Dumnezeu! Este și un proverb turcesc:”Ce-i de haram, de haram se duce.” Adică, dacă tu n-ai muncit pentru banul acela, poate să-ți lase tac-tu avere… că tu tot o s-o faci praf! Pentru că n-ai transpirat și n-ai asudat pentru ea. „Banii strângătorului, în mâna risipitorului!”. Și pe lângă toate aceste proverbe populare vă mai aduc aminte de a 14-a din muncile iadului. O știu de la Părintele Cleopa, o spunea pe vremea când veneau oamenii cu atocarul la el, este legată de părinți și de copii! Când va fi judecata de obște, vor sta părinții și copiii spate în spate, și vor spune: „Blestemați să fiți părinți, că ne-ați dat pe cele trecătoare și nu ne-ați dat pe cele spirituale!” Și părinții vor zice: „Blestemați să fiți voi.. că pentru grija voastră am uitat de cele spirituale!” Ce face omul? Cum prinde un serviciu bun, să facă băiatului casă, să strângă pentru fată zestre să ia mașină nepotului. Și când îl ia moartea, nu a avut timp să se spovedească! Spune omul în contact cu preotul (ei.. s-ar putea scrie multe cărți, nu SF-uri cu Harry Potter)
– Părinte, dacă ați ști ce inimă bună avea?
– Da a fost vreodată la biserică?
– Părinte, n-avea timp părinte! Noi am avut o afacere, trebuia să stam și duminica și de sărbători, n-am avut treabă cu Dumnezeu!
– Dar s-a spovedit vreodată?
– Avea el de gând.. să se ducă odată, dar n-a ajuns! Nu!
– Dar se ruga vreodată?
– Părinte, știa Tatăl Nostru, dar nu pot să spun eu că-l spunea!
– Credincios om, eu dacă aș fi Dumnezeu, i-as face o bucată de Rai separat! Dar știi cine sunt paznicii acelui Rai? Tot diavolii! Pentru că este scris clar în carțile sfinte: Cine nu are Biserica de Mamă , nu-L are pe Dumnezeu de Tată!
La contactul despărțirii lumii de om!
„- Vai… da ce aspru a fost Dumnezeu, da cum nu s-a gândit.. să ia mama de la copii, da cum nu s-a gândit că e așa de tânără și în floarea vârstei!”
Mare poznă și cu Dumnezeu, dacă nu a fost demult la reciclare, la vreo facultate de perfecționare profesională în vederea actualizării cunoștințelor, să-și revizuiască atitudinea „pisihologica” și „pisihatrică” ale lumii moderne.. începe să ia decizii din astea negândite! E puțin fundamentalist! Nu întreabă de ce-l ia pe ăla și nimeni nu îndrăznește sî-i dea telefon și să întrebe: „Doamne, de ce greșești?” De ce? Pentru că nimeni nu-i știe numărul! Întâlnirea cu Dumnezeu se face în rugăciune nu în figurație!
