Actualitate

Telefonul singurătăţii

159

…Ce-o mai vrea bunica voastră?!
— Alo, mamă, spune iute…
Sunt în mall cu prichindeii
Şi n-am timp de vorbe multe.
— Dragii mamei, cum vă este?
Dor îmi e de voi şi iată
A venit din nou Crăciunul
Şi stau singură acasă.

V-am făcut un tort de casă
Pus-am ouă de la ţară
Cu smântână bună, grasă,
L-am ornat… O să va placă!

A ieşit o bunătate…
Dar stă neatins şi parcă
Tot ştiindu-vă departe
Sufletu-n dureri se-neacă.

— Bine, mamă, doar ţi-am spus,
De Crăciun, cu mic cu mare
Colindăm cum ne-am propus
Mall-uri, parcuri, patinoare.

Anul nou, ca în toţi anii,
Îl petrecem doar la munte
Cui îi arde-acum de tort?
Suntem prinşi în multe, multe…

De-om dori, facem comandă,
Dau un click şi-l am pe masă,
Nu ne-om duce pân’ la ţară
Fiindcă eşti capricioasă.

— Bine, dragii mei, iertare
Că v-am reţinut, ştiu bine
C-am furat de dorul vostru
Clipe dragi… doar pentru mine.

Ştiţi, aşa mi-alin durerea
Când v-aud mai prind putere
Că mă lasă-ncet vederea
Şi-abia stau la priveghere.

Dar vă am în rugăciune
Să vă meargă maică bine,
De-oi pleca din astă lume
Să vă amintiţi de mine.

Angelina Nădejde, „Sunt un alt anotimp”


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
504

Dumnezeu nu ne va lăsa să fim ispitiţi peste puterile noastre

Răbdarea este singurul diamant care-l înfrumuseţează pe creştin şi face netedă calea cea aspră a mântuirii lui. Răbdarea este bărbăţia sufletului, sprijinul, rădăcina adâncă, cea care ţine copacul când izbesc vânturile şi se revarsă apele. Ispitele ni se întâmplă ca să luăm aminte, să dobândim experienţă şi să devenim înţelepţi după Dumnezeu. Creatorul ne pedepseşte ca să devenim vrednici, […]