De opt ani, un preot din judeţul Vaslui încearcă să schimbe viaţa oamenilor din satul pe care îl păstoreşte, venind în sprijinul familiilor sărmane şi luptând să-i salveze de la analfabetism pe copiii care vor să renunţe la şcoală.
Preotul Vasilică Paraschiv Mihai are 37 de ani, iar din anul 2007 slujeşte la în satul Parpaniţa, o suburbie a oraşului Negreşti, care numără aproape 170 de case, multe dintre ele rămase nelocuite după exodul localnicilor în străinătate.
Majoritatea localnicilor sunt oameni cu venituri modeste, persoane vârstnice sau familii cu mulţi copii, a căror principală ocupaţie este agricultura. Părintele Vasilică, aşa cum îi spun localnicii, încearcă să le ofere nu doar speranţă, ci şi o viaţă mai bună enoriaşilor. În cei opt de activitate, a derulat peste 20 de proiecte, astfel că în curtea bisericii a ridicat, rând pe rând, un centru pentru copii, o bibliotecă, singura din sat, o sală de conferinţă, unde oferă meditaţii copiilor, un minimuzeu, un parc de joacă pentru copii etc.
Ideea centrului i-a venit după ce a aflat că şcoala din centru satului, reabilitată din fonduri europene, stă închisă de ani de zile, făcând obiectul unei anchete DNA, astfel că toţi copiii din sat sunt nevoiţi să facă naveta zilnic la Negreşti.
Povestea construirii centrului pentru copii a fost relatată în paginile ziarului Adevărul în iunie 2015. Impresionaţi de povestea preotului filantrop care lupta să-i salveze pe copii de la analfabetism, români din toate colţurile ţării şi din străinătate au venit în sprijinul lui.
Peripeţiile preotului Vasilică: ”Ai văzut ce prost de popă?”
Preotul Vasilică mărturiseşte că a trecut prin multe întâmplări până a reuşit să adune banii necesari ridicării centrului social. Ajutorul fratelui său, care i-a trimis sute de perechi de cizme din Spania, a reprezentat piatra de temelie.
”Ţin minte că a trimis cizmele pe un microbuz, în două tranşe. Prima dată, era să ratez microbuzul, am ajuns chiar când trebuia să plece. Astfel că a şoferul a trebuit să descarce toată marfa ce urma să plece în Spania, pentru a ne da cutiile noaste cu ciubote. Peste două săptămâni, m-am dus din nou, însă din timp, pentru a nu mai provoca vreun deranj. Stand la rând, îmbrăcat civil, unul dintre tinerii de acolo mă întreabă dacă am fost şi la transportul precedent, i-am răspuns afirmativ, atunci el a început să mă întrebe dacă îmi mai aduc aminte de un popă prost care le-a răscolit toate bagajele. I-am zâmbit, iar el a continuat: «ai văzut ce prost de popă», i-am spus că aşa-i, iar când mi-a venit rândul şi m-a strigat la colete, preot Vasilică Mihai Paraschiv, săracul de el îi venea să intre în pământ de ruşine”, îşi aminteşte preotul.
Consilier local - îndemnizaţia donată pentru pâine
La alegerile locale din luna iunie, preotul Vasilică Paraschiv Mihai a candidat pentru un post de consilier local, pentru oraşul Negreşti, ca independent. Şi a fost ales, deşi nimeni nu îi dădea prea mari şanse, având în vedere că nu era susţinut de niciun partid politic. A câştigat însă alegerile, iar la prima şedinţă de Consiliu Local a venit cu o provocare pentru consilieri. A anunţat că nu va ridica niciun leu din îndemnizaţia de consilier, iar banii care i se cuvin în cei patru ani de mandat îi donează pentru a cumpăra pâine familiilor sărmane din Negreşti şi celelalte suburbii.
„În total avem cinci parohii în Negreşti şi suburbii, nu cred că este un efort prea mare să cumpărăm o dată pe săptămână câte 100 de pâini şi să le dăm famililor sărmane şi cu mulţi copii. Au fost consilieri care au spus că vor dona şi ei o parte din bani. Sper să se ţină de cuvânt. Dacă nu, voi lua pâine atât cât se va putea din indemnizaţia mea. Îmi vine să intru în pământ când ştiu că sunt oameni care nu au o bucată de pâine. Când am citit că-s singurul consilier din judeţ care şi-a donat indemnizaţia, mi-a crăpat obrazul de ruşine. Nu putem să alergăm doar pentru ciolan, să ne gândim numai la noi“, spune cu mâhnire preotul.
Un nou proiect
În această vară, preotul Vasilică a iniţiat un nou proiect pentru copiii din sat. Sprijinit de fundaţia World Vision, parohul din Parpaniţa i-a adunat pe toţi copii din sat, care provin din familii modeste, cu părinţi fără pregătire şcolară, şi au făcut meditaţii în fiecare zi de duminică.
După slujbă, ajutat de preoteasă, educatoare la grădiniţa din sat, dar şi de voluntari, preotul Vasilică i-a antrenat pe copii pe tot parcursul vacanţei de vară, pentru a nu uita materia şcolară învăţată. „Copiii au fost împărţiţi în trei grupe, astfel încât să putem lucra cu ei diferenţiat. Activităţile se derulează în fiecare duminică, după slujbă. Am implicat în acest proiect, ca voluntari, toate cunoştinţele noastre despre care ştiam că ne pot da o mână de ajutor. A venit şi un profesor, doctor în istorie, de la Colegiul Negruzzi din Iaşi“, explică preotul.
La ultima şedinţă de meditaţii, care se va desfăşura în duminica de dinaintea deschiderii anului şcolar, toţi copiii care au participat la activităţi în vacanţa de vară vor primi câte un ghiozdan echipat cu toate rechizitele necesare pentru şcoală. Peste 25 de copii urmează a fi premiaţi de părintele Vasilică.
Parc de joacă în curtea bisericii
Preotul recunoaşte că, pentru a-i atrage pe copii la centru a recurs la tot felul de „momeli“. Prima a fost parcul de joacă din curtea bisericii. În această vară, i-a întrebat pe copii ce şi-ar dori să aibă în camera de activităţi, iar aceştia au ales o masa de biliard. Preotul se gândise iniţial la o masă de tenis, însă le-a făcut pe plac.
„Oamenii, de regulă, asociază biliardul cu idee de cârciumă, însă eu le-am spus că trebuie să depăşim aceste stereotipuri. În fond, biliardul este un joc, iar pentru mine, recunosc, a fost şi o momeală, să-i atrag pe copii să vină la centru. Aşa mai pun şi mâna pe o carte. La spovedanie, eu nu le dau canoane să facă metanii sau să aprindă lumânări. Ar fi prea comod. Eu le cer să citească o carte. Eu cred că e un câştig dacă citeşte o carte, decât să aprindă, ca un automatism, zece lumânări“, mărturiseşte preotul.
O casă în dar
Preotul din Parpaniţa mărturiseşte că nu încurajează statul cu mâna întinsă şi de fiecare dată încearcă să-i implice şi pe cei care au nevoie de ajutor. Impresionat de cazul unei familii din sat, unde nouă copii au fost părăsiţi de mamă, fiind crescuţi de tată şi bunică, în condiţii greu de imaginat, într-o căsuţă cu două camere, preotul s-a hotărât să le facă o casă. Toţi copiii merg la şcoală, iar tatăl încearcă să le asigure mijlocele de subzistenţă.
Pentru ridicarea noii case preotul a adunat deja 12.000 de lei şi a început să achiziţioneze materialele de construcţii. „Sunt şi oameni care nu ştiu să aprecieze atunci când primesc un ajutor. Mi s-a reproşat asta de multe ori. Au fost şi oameni care mi-au spus: «Ei fac copii şi noi le facem casă», dar de fiecare dată le spun tuturor că trebuie să judecăm mai puţin şi să ajutăm mai mult. Trebuie să-i scoatem pe oameni din mocirlă, nu poţi să stai impasibil când vezi în ce sărăcie se zbat. Trebuie să faci cumva să îi ajuţi şi material, dar şi spiritual, să încercăm să le aerisim mintea, să-i ajutăm să înveţe din greşeli şi să nu mai greşească. Faptul că bărbatul acesta îşi creşte copiii de unul singur nu te poate lăsa indiferent “, mărturiseşte preotul vasluian.
Colţul bebeluşilor
De-a lungul anilor, părintele Vasilică a reuşit să-şi apropie enoriaşii de biserică, prin gesturi mici, dar cu mare impact. La intrearea în biserică, pe hol, a montat un ecran unde pe tot parcursul zilei rulează indemnuri pentru enoriaşi, de la cum să vină îmbrăcaţi la biserică, la cum să aibă grijă de mormintele rudelor decedate.
În biserică a creat un colţ al bebeluşilor, unde sunt amenajale scaune pentru copiii mici, dar şi un pătuţ pentru copiii mici care adorm în timpul slujbei. Recent, pătuţul din biserică a fost donat unei mămici, însă, între timp părintele Vasilică a găsit alt pătuţ pentru a-l aduce în biserică.
„Au fost mulţi oameni care ne-au sărit în ajutor. Şi din ţară, şi din străinătate. Este o familie din Anglia, Dragoş şi Nicoleta Pomană, nume predestinat, pentru care nu există cuvinte de recunoştinţă. Ne-au ajutat foarte mult, au trimis donaţii pe cheltuiala lor. Eu nu pot să mă duc la bătrânii din sat să le bat la poartă să le cer donaţii, când ştiu ce pensii mici au. Atunci când cineva ne oferă un ajutor, îl împărţim acolo unde este nevoie: îmbrăcăm un sărman, hrănim un flămând“, explică preotul.
În ultimul an, pe lângă proiectele sociale, părintele din Parpaniţa a reuşit să-şi împlinească un vis, acela de a construi o capelă în locul fostei biserici din sat, ctitorie a fostului voievod Petru Rareş. Acolo, printre ruine, preotul Vasilică slujea în fiecare vară, de Sfânta Maria, când se sărbătorea hramul fostei biserici, în aer liber, la umbra unui copac. În toamna anului trecut, în doar 40 de zile, printre ruine, a fost ridicată noul lăcaş de cult. Bisericuţa din lemn este o mândrie pentru localnici, pentru care fosta ctitorie era considerată un loc sfânt.
sursa http://adevarul.ro/
