Suntem aşa, indiferenţi: „Eh, Doamne, ajuta-mă. Eh!… Dacă vrei, să mă ajuţi. Dacă nu, nu-i nimic.” Nu! Să ne socotim, după cum şi suntem, nevrednici. Că vezi ce zice Domnul: „Fiţi sfinţi, că Eu sfânt sunt.” Dar uite, noi greşim veşnic, de aceea nu putem niciodată să pretindem că suntem vrednici să ne ajute. Nu, că totdeauna calcăm voile lui Dumnezeu, vrând-nevrand. Ş-aşa că, daca cerem cu blândete, cu smerită cugetare ajutorul Domnului, într-aceaşi secunda harul Sfântului Duh ne ajută. Eh!… Dumnezeu să ne fie într-ajutor.
Pocăinţa psihică sau duhovnicească
Este o diferenţă clară între pocăinţa psihică şi pocăinţa autentică, pocăinţa duhovnicească? Într-adevăr, una este să tratezi lucrurile din punct de vedere psihic şi alta este să le tratezi din punct de vedere duhovnicesc. De regulă, dacă eşti format din punct de vedere duhovnicesc, eşti şi psihic, ceea ce nu este valabil şi invers, adică […]
PS Ignatie: „Concluzia evidentă la care am ajuns şi de care mă las călăuzit este că în tot ceea ce fac vreau să cultiv şi să multiplic binele şi frumosul!”
Redăm în cele ce urmează interviul oferit recent de Părintele Episcop Ignatie pentru Știri Est: STIRIEST – A trecut un an de la instalarea Preasfintiei Voastre în funcția de Episcop al Hușilor. Care au fost provocările acestei perioade? PS Ignatie: În momentul în care mi-aţi pus această întrebare, mi-a venit în minte un text absolut superb al […]