Cum primim lauda şi defăimarea

1496

În lumea aceasta suntem ca marfa scoasă la vânzare. Unii neguţători ridică preţul nostru până la cer, alţii îl coboară până la nimic. Întotdeauna lauda sau defăimarea, care vin de la oameni, împart sufletul nostru în două: cu o jumătate de suflet ne bucurăm de laudă, iar cu cealaltă ne întristăm; cu o jumătate de suflet ne mâhnim din pricina defăimării, iar cu cealaltă ne bucurăm – căci simţim în adâncurile tainice ale cugetului nostru că nici lauda şi nici defăimarea n-au spus totul despre noi.

Fii cu luare aminte la laudele umflate, ca şi la defăimările peste măsură, şi socoteşte-te mai mic decât zic cele dintâi şi mai mare decât zic cele din urmă – ca să nu zbori fără aripi şi să nu te pierzi fără nădejde.

Sfântul Nicolae Velimirovici, „Gânduri despre bine și rău”, în traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2009. p.22


Articole postate de același autor
9470

Pentru care păcate nu primeşte Dumnezeu rugăciunea omului?

Un frate a întrebat pe un bătrân oarecare, zicând: ? Răspuns-a lui bătrânul: Pentru pizmă şi ţinerea de minte a răului, precum zice Domnul: De îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă acolo darul tău, înaintea altarului, şi mergi mai întâi […]