Ecologia sufletului se datorează în mare parte credinţei în Dumnezeu şi moralităţii

3426

Cu ocazia Zilei Academiei de Ştiinţe a Moldovei, am solicitat un interviu academicianului Gheorghe Duca, președintele Academiei.

- Domnule președinte, cum vedeți astăzi simbioza între religie și știință?

- Relația dintre religie și știință a fost un subiect de studiu încă din antichitatea clasică, fiind abordată de către filosofi, teologi, oameni de știință etc.

Știința și religia urmăresc, în general, cunoașterea universului folosind metodologii diferite. Știința recunoaște rațiunea, empirismul și dovezile, în timp ce religiile recunosc revelația, credința și sacralitatea. În ciuda acestor diferențe, cele mai multe inovații științifice și tehnice, înainte de revoluția științifică, au fost realizate de către societăți organizate pe tradiții religioase.

- Sunteți chimist de specialitate și în aria intereselor științifice acordați o deosebită atenție chimiei și educației ecologice. Cum vedeți calea de la o ecologie a mediului la o ecologie a sufletului?

- Ecologia sufletului se datorează în mare parte credinţei în Dumnezeu şi moralităţii. Cred că problemele pe care le avem  astăzi vin, de fapt, de la credinţa, care nu este promovată îndeajuns, precum şi de la o educație ecologică precară, dar şi cultura noastră tot de acolo vine. Noi trăim după nişte legi, după nişte reguli pe care le dictează oamenii, dar noi avem legile noastre creştine, pe care orice putere legislativă şi orice guvernare trebuie să le respecte, pentru a avea o moralitate sănătoasă şi în acest context. Ecologia sau ocrotirea spiritului e menită, simplu vorbind, să asigure supravieţuirea noastră ca oameni-purtători ai cumsecădeniei. Iar aceasta înseamnă, înainte de toate, să fim oameni morali.

- Care este atitudinea Dumneavoastră faţă de inițierea unor cercetări în domeniul istoriei bisericești?

- Trecutul l-a interesat întotdeauna pe om. Pentru creştini, cunoaşterea evenimentelor care s-au succedat de la întemeierea creştinismului, are o importanţă mare, întrucât viaţa creştină presupune nu numai o trăire materială, biologică, ci mai ales una spirituală. Cercetările în domeniul  istoriei bisericești ţin de studiul întemeierii primei comunităţi creştine, cristalizarea manifestărilor ei cultice, definitivarea doctrinei, răspândirea creştinismului, evenimentele care au generat anumite modificări în existenţa ei, relaţiile cu alte credinţe, literatura şi arta creştină. În acest context, Moldova este o țară creștină, şi, evident, dezvoltarea cercetării în acest domeniu este foarte importantă.

- Cum aţi comenta afirmația lui Pasteur: "Puţină știință îndepărtează de Dumnezeu, multă știință apropie de El''?

- Știința şi religia nu sunt în opoziție, ci complementare, credința în creaţie, totdeauna superioară faptului creat, constituind o permanentă dezvoltare spre o viziune a universului prin știinţă și a stabilirii locului și destinului omului în acest univers prin religie. Prin studiu și cercetare ne apropiem de acele valori universale care sunt specifice şi religiei asigurând o simbioza între știința şi credinţă.

- Ce părere aveți despre predarea religiei în școală ca obiect de studiu?

- Eu cred că religia trebuie învăţată în şcoală nu pentru a te obliga să te axezi pe ceva anume, ci mai degrabă să avem noţiuni elementare despre aceasta. Credinţa, bineînţeles, că e liberă, nimic nu se face cu sila.

 - Ce îndemn aveți către societate?

- Trăim astăzi într-o societate în care omul acestui început de mileniu este nu doar o fiinţă modernă, ci şi una singură, egoistă şi lipsită de cele mai frumoase sentimente care înnobilează sufletul. Indemnul meu pentru societate este să fim mai modești, mai onești şi mai curați sufletește.

                                                                Maria Cucută-Rujină pentru Altarul Credinței


Articole postate de același autor
4361

Să-i creştem ca să se mântuiască!

  Cum să ne creştem copiii? Să-i creşteţi să se mântuiască. Ca metodă tot blândeţea rămâne cea mai bună, pentru că, folosind asprimea, copilul te ascultă de frică şi prinde numai în piele învăţătura ta. Dar dacă te porţi blând cu el: „Copilul tatii, copilul mamii, uite aşa…“, el ascultă şi te vor asculta şi […]