„Multumesc, Doamne!”

10270

Doamne –Ți mulțumesc
Pentru faptul că trăiesc,
Pentru faptul că respir ,
Pentru faptul că mă mir…

Cum săracul își adună
Ban cu ban să-și ia tamâie
Pentru candelă ulei ,
Cum bogatul trist zâmbește
Și-i aruncă câțiva lei…

Că Tu Doamne sus în Ceruri
Când va fi -va să nu-L cerți
Iartă-l Doamne că nu știe
Că din Tine ai sfâșiat
Carne, duh și fantezie
Milă, lacrimi, bucurie
Și c-o mână de țărână
Frământând un gând curat
Tu pe el l-ai întrupat …
Tu pe el, iar el pe Tine..
Of Doamne….

Alergând după o pâine
După gloria de mâine
După banul cel viclean
Ce pe om îl depărtează
El pe Tine Te-a uitat…
Iartă Doamne tot și toate
Iartă pasul cel greșit
Fie-ți mila !

„Nu-i nimic „, din Cer se-aude
„Nu vă-mpingeți, n-are rost
Stați la rând, are Tatăl pentru toți
Pentru mame și copii,
Pentru tineri și bătrâni,
Pentru sfinți și pentru hoți
Are Tatăl pentru toți
Viața! Viața! Viața! ”

Și-atunci. Doamne ?!
Și-atunci trupul tău plângând
Se trezește respirând
Aerul de dimineață
Nu vă-npingeți, n-are rost
Stați la rând, are Tatăl pentru toți
Viața! Viața! Viața!

Constantin Bebe Cotiman


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
2927

Azi, accentul cade nu pe nevoinţă, ci pe neputinţă

Creştinii din vechime primeau uneori doar un cuvânt duhovnicesc, dar îl puneau în lucrare o viaţă întreagă. În alte dăţi, nici măcar nu aveau nevoie de un cuvânt, precum fratele din Pateric ce-i spune Sfântului Antonie cel Mare: „Destul îmi este să te văd, Părinte”. După două mii de ani de creştinism, numai cine nu vrea […]