Mântuirea nu este un verdict final, dacă am făcut fapte bune

1844

Singurul sens al vieţii e mântuirea. Doar că oamenii cred adesea că mântuirea e ceva ce ni se dă în urma unui verdict final, dacă am făcut nişte fapte bune. Mântuirea e fericirea, e raiul. Raiul nu e un loc. Raiul e starea de relaţie cu Dumnezeu, care se trăieşte încă de aici, de pe pământ.

E greu să iubeşti o idee. De aceea Dumnezeu s-a făcut om, ca să ne înveţe că îl putem iubi, iubindu-i pe cei de lângă noi. Mântuirea e dinamica acestei relaţii de iubire, cu toate suişurile şi coborâşurile ei. Nimeni nu se poate împlini în afara iubirii, în afara unei relaţii. Oamenii uită că Dumnezeu nu este singur, Dumnezeu este o relaţie (o treime), iar noi suntem făcuţi după asemănarea lui. Bucuria se cere împărtăşită, nu se trăieşte în singurătate. De aceea se spune că cea mai mare fericire e să iubeşti şi să fii iubit.

Extras din interviul cu  pr.Pantelimon de la Mânăstirea Oașa

 


Articole Asemănătoare
1650

Sunt două feluri de iubire, care nasc două cetăţenii…

Sunt două feluri de iubire, care nasc două cetăţenii: 1. iubirea de Dumnezeu ne face cetăţeni ai Ierusalimului de Sus; 2. iubirea de lume ne face cetăţeni ai Babilonului; Pune-ţi singur întrebarea: „Ce iubeşti?”, şi vei afla al cui cetăţean eşti. Din Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian […]

Articole postate de același autor
1769

Neputințele și rănile voastre sunt cinstite mult la cer și râvnite de toate cetele îngerilor

Neputințele și rănile voastre sunt cinstite mult la cer și râvnite de toate cetele îngerilor. Există duioșie și mare înțelegere în lacrimile Maicii Domnului și în sângele pătruns de cuie și suliță și spini al Mântuitorului pentru neputințele noastre. Nu vă mâhniți de nimic. Zâmbiți în ascunsul vostru, că neputințele și rănile voastre sunt cinstite […]