Întuneric și Lumină
Se tot ceartă în grădină,
Trag de-un suflet – stânga, dreapta,
Fiecare de o mână vrea să-l țină:
-Hai cu mine, fără teamă,
Întunericul se-arată,
Dacă vrei să nu ai lacrimi
Inima ți-o fă de piatră!
Să n-ai milă, nici regrete,
Fii ca boțul cel de gheață,
Fii hain, cumplit și rece,
De la mine te învață!
Poți avea tot ce îți place,
Scoate sabia din teacă,
Las’ să tremure de frică
Cei cu fruntea aplecată!
Vrei avere sau putere?
Ori vrei slavă, cinste, nume?
Tu, alege-mă pe mine
Și vei fi stăpân pe lume!
De dorești, îți dau și tronul
Și te-așez în capul mesei
Unde-au stat zeci de milenii
Împărați și-mpărătese!
-Hai cu mine, fără frică!
Îi zâmbește clar Lumina,
Nu-ți lăsa în întuneric
Conștiința și inima!
Fii milos cu fiecare,
Bland cu fiece făptură,
Să n-aduni nici răutate,
Nici mândrie și nici ură!
Poartă-n inimă dreptatea
Și credința, și iubirea!
Chiar de ți-or lovi obrazul
Să alegi neprihănirea!
Bucățica ta de pâine
Cu-n sărac o împărțește
Dă-i și-o haină dacă n-are,
Și-l alină, și-l cinstește!
Într-o lume trecătoare
Nu râvni la bogăție,
Toate-s pulbere, cenușă
Și n-ajung în veșnicie!
Întunericul te minte
Firea lui e-nșelătoare
Vezi cum iute se destramă
Când se-aprinde-o lumânare?
Viața asta pâmăntească
E o clipă, o-ncercare
Împărați și-mpărătese,
Unde sunt acuma oare?
Cea mai mare biruință
Nu pe tron o s-o găsești…
Fii stăpân pe tine însuți
Ca un Rai să cucerești!
De-mi auzi acum chemarea
Hai cu mine, fii Lumină!
Ca să nu îți fie veșnic
Întunericul și chinul!
Bietul suflet se frământă
Hărțuit într-o grădină
Când la stânga, când la dreapta:-
,,Întuneric sau Lumină?”
Diana Sava Daranuța
