Sute de oameni intră pe aceste uși, dezamăciți și fără puteri, dar se reîntorc mai vioi, mai plini de speranțe. Acestea sunt ușile..., ușile care duc spre o persoanalitate deosebită, care își dedică întrega viață medicinei; este vorba de medicul Stanislav Groppa.
Stanislav Groppa, este născut la data de 15 mai 1956, în localitatea Verejeni, raionul Ocnița. Specialist în domeniul neurochirugiei și geneticii medicale, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.
Fiind în pragul aniversării a 60-a, am îndrăznit a-i adresa câteva întrebări domnului doctor.
- De ce ați ales drumul medicinei?
- Eu cred că este o alegere a sorții, fiindcă nu am fost orientat de pe băncile școlii să vin la medicină. A fost un îndemn al familiei, îndeosebi al tatălui meu, care avea o deosebită atitudine față de medicină, sănătate, medici. Eu visam la o carieră de cercetător, la o carieră orientată spre chimie, științe exacte, însă la îndemnul tatălui meu, am ales facultatea de medicină.
- În ce domeniu efectuați cercetări în prezent?
- Activitatea clinicii pe care o conduc la Spitalul Clinic Municipal de Urgență este specializată în urgență. Aici vin cei mai gravi pacienți, unde cele mai dificile cazuri necesită decizii prompte și corecte, pentru a salva viețile oamenilor. Activitatea în cauză poate fi desfășurată într-o ambiață favorabilă, doar într-o asociere bună a activității și a cercetării. Iată de ce, cercetările pe care le realizez alături de colegi, sunt axate pe câteva domenii: bolile vasculare cerebrale, dereglările de cunoștință, epilepsia și durerea acută. Acestea sunt probleme importante cu caracter medico-biologic, social, probleme de vârf în neurologie.
- Dacă tot vorbim de epilepsie, cunoaștem că această maladie este asociată bolii negre, domnule savant sunteți de aceeași părere?
- Aceasta este o parte a istoriei maladiei, când foarte multe mecanisme de apariție a maladiei nu erau cunoscute și se necesita sigur o lămurire a problemei. Astăzi sunt cunoscute formele, mecanismele epilepsiei, utilizarea unor metode certe de diagnostic, iar cel mai important este că astăzi sunt remedii eficiente pentru tratament, este posibil tratamentul epilepsiei. În general, abordăm persoanele cu epilepsie, ca persoane sănătoase, dacă nu ar face crize. Cred că fondarea ,,Centrului Național de Epilepsie", dar și dotarea centrului cu tehnologii moderne a îmbunătățit calitatea serviciului medical și a favorizat obținerea unor rezultate. Pacienții cu epilepsie sunt oameni obișnuiți, ei nu necesită să fie izolați din societate, din contra, ei trebuie primiți, ajutați și tratați ca persoane cu potențial normal de activitate.
- Cunosc că ați realizat multe cercetări peste hotarele țării, probabil ați avut și oferte de a rămâne și de a munci acolo, de ce v-ați reîntors în Moldova?
- Am avut oferte unicale, deoarece am absolvit ,,Institutul de Medicină din Chișinău", apoi mi-am făcut studiile de doctorat și post-doctorat la Moscova. Acolo am și primit mai multe oferte de a fi angajat, de a conduce chiar o catedră de neurologie în Sankt-Petersburg. Au urmat și alte propuneri, inclusiv într-un laborator de mare prestigiu din America. Oferte de a continua cercetările au fost și din Franța, Germania, însă și în Republica Moldova este loc pentru o activitate prolifică și pentru a crea.
- Medicii erau considerați sfinți. Tatăl dumneavoastră afirma același lucru, susțineți această idee?
- În general, cred că frumusețea și calitatea vieții se datorează sănătății. Fiind implicat zi de zi în mijlocul pacienților, înțeleg cât de mult dânșii luptă pentru a recăpăta sănătatea și acel nivel al vieții pe care l-au avut până la apariția unei tragedii sau a unui eveniment cu impact. Sănătatea este o calitate extrem de importantă pentru viață și, cu regret, o subapreciem, înțelegându-i valoarea când o pierdem. Cei care sunt implicați în procesul de tratare a bolilor necesită un set de calități mai speciale. Nu poți trata un pacient, fiind indiferent față de el, nu poți trata, având cunoștințe limitate, nu poți trata un pacient grav, dacă nu te implici cu trup și suflet în tot ce înseamnă pacient, pentru a-l evalua și a-l cura. Medicul, cred că se deosebește de ceilalți. Comportamentul unui medic este diferit, educația medicală induce un comportament aparte, el se distinge și prin gândire, ținută, evoluție.
- Mitropolitul Moldovei a apelat la ajutorul dumneavoastră cu probleme de sănătate, cum l-ați ajutat?
- Am avut fericirea, nu o dată să am întâlnire cu Înaltpreasfințitul. Este o peroană cu un nivel înalt al intelectualității și al spiritualității, mi-a făcut onoare să discut cu Domnia sa.
- Omul se mântuiește prin suferință. Ce înseamnă să faceți cercetări pe baza durerii?
- Dacă vorbim de durere, atunci vorbim despre o altă calitate. Durerea are mai multe particularități și caracteristici. Pe de o parte, durerea vine să ne ajute, să ne vorbească despre un pericol, ca ulterior să putem aprecia ce e bun și ce e rău. Durerea este acel stimul de a ne trezi, este acel clopețel ce spune că ceva nu e bine, ceva am depășit. Abordarea durerii o putem evalua plurimodal: pe de o parte, ca un semn, pe de altă parte, o durere prea mare, o durere acută, grav pronunțată. Dacă trecem printr-un episod al durerii, ea se întipărește și rămâne pentru întreaga viață. În felul acesta, astăzi se pune problema ca omenirea să nu suporte durere sau să minimalizeze durerea.
- Medicul este vindicătorul atât al trupului cât și al sufletului, putem spune acest lucru și despre medicii de astăzi?
- Problema personalității bolnavului este una pluridisciplinară. Ea integrează atât starea fizică a pacientului, cât și starea psihică și spirituală a pacientului. Pacientul trebuie să creadă în ceva, să aibă credință. Pacientul trebuie să vină la medic cu credință. El trebuie să se roage, să se roage Bunului Dumnezeu, să îi solicite ajutor, iar prin intermediul medicului acest ajutor devine posibil. Fără încredere în medic, fără a te regăsi într-o ambianță de pocăință, de rugăciune, cred că este imposibil de a obține rezultatul pe care ți-l dorești.
Ionela Bivol pentru altarulcredinței.md
