Mă gândesc uneori că, dacă s-ar ține o evidență a frazelor pe care le rostim, cea mai frecventă ar fi: „Cât de repede mai trece timpul!”.
Ne plângem că nu reușim nimic, deși toată ziua fugim dintr-o parte în alta.
Ne grăbim să ajungem peste tot, să nu rămânem în urmă, să nu pierdem nimic din ceea ce ni se pare important…
Umplem zilele cu lucruri, cu planuri, cu griji. Alergăm de la una la alta și, uneori, nici nu mai știm de ce.
Dar în această grabă, foarte târziu înțelegem că viața trece pe lângă noi.
Trec diminețile fără să le vedem, trec oamenii fără să-i ascultăm, trec clipele fără să le trăim.
Poate că tot de ce avem nevoie în acest moment este o oprire. Un moment de liniște, în care să ne adunăm, să ne amintim ce este cu adevărat important și să ne întoarcem, încet, către Dumnezeu.
Pentru că viața nu se măsoară în câte lucruri am făcut, ci în cât de adevărat am fost prezenți în ea.
Pr. Octavian Moșin
