Calea Postului Mare: ziua a XXX-a

213

Avem mai multe probleme legate de cultura comunicării. Întrunirile, de orice natură, presupun, din păcate, mai mult mâncare și băutură decât hrană lăuntrică.

Oare e pentru că prea puțini dintre noi au ce transmite pozitiv? De ce ne limităm adesea la cele materiale: bani, imobile, mașini, restaurante etc.? De ce tot mai rare sunt discuțiile despre ce am citit, pe unde am călătorit, pe cine am vizitat, ce am descoperit nou? Doar viața omului e ceva mai mult decât mâncare și distracție! Despre aspectele și dimensiunile sale spirituale nu prea se vorbește, nu promovăm și nici nu valorificăm toate diamantele vieții duhovnicești.

Tot ceea ce putem scrie, compune, inventa sau, altfel spus, tot ce creează omul e frumos și valoros. Calitățile și originalitatea unei persoane merită a fi scoase în prim plan. Prețuirea omului, a vieții și a tot ce ne înconjoară merită a fi promovat și încurajat.

Pofta de a trăi vine din optimismul vieții, iar gustând din cele sfinte, vine conștientizarea că viața pământească e doar o pregătire pentru cea veșnică. E înțelegerea că merită să trăiești frumos, adică onest, corect și iubind.

Subscriu afirmației celebrului doctor Grigore T. Popa: „Azi omenirea orbecăie penibil în întunecimea sentimentelor şi în ruina vieţii, de unde a fost alungată speranţa şi umanitatea. Căutând să devină supraoameni, discipolii antihristului au devenit bestii distrugătoare de civilizaţie şi de cultură. În această gravă situaţie este timpul să se întrebe fiecare conştiinţă rămasă încă pură: Încotro?. Şi răspunsul nu-i greu de dat: Înapoi la Morala Creştină!”

Cu aceste propoziții renumitul savant își încheia conferința susţinută în 15 aprilie 1947. La o distanță de aproape 80 de ani, fiecare cuvânt rămâne valabil. Poate că e cazul să auzim în sfârșit: Înapoi la Morala Creştină!

Preot Octavian Moșin


Articole postate de același autor
1884

Predică la Înălțarea Domnului – Sfântul Serafim Sobolev

Îndurarea necazurilor este mântuitoare, iar existența chinurilor veșnice ale iadului este reală. Când mama îndepărtează pruncul de la sânul său, acesta plânge amarnic. Nu rareori, lui i se pare că mama sa l-a părăsit definitiv şi este nemângâiat. Dar când mama ia pruncul din nou şi-l îmbrăţişează, bucuria lui este fără margini. La fel se […]