Perioada de postire ne ajută să depășim diversele stări de neputință, indiferență, egoism. Devenim mai atenți la viața noastră lăuntrică, având bunul prilej să ne cercetăm conștiința, să descoperim cele adânci ale sufletului.
Cu cât ne sustragem mai mult de la cele cotidiene, cu atât găsim liniștea lăuntrică: începem să cugetăm asupra celor veșnice, devenim mai sensibili, mai receptivi la nevoile celor din jur.
Postul ar trebui să trezească în noi „pofta” de a ne oferi mai mult aproapelui, renunțând la ale noastre de dragul altora. Când lăsăm deoparte, fie și pentru câteva clipe din zi, agitația obișnuită, se deschid în fața noastră alte realități, cele cerești. Apare dorința de a ne vindeca sufletul, de a crește în iubire.
Pentru omul de astăzi tocmai această deschidere este atât de necesară: alături de viața materială, redescoperim perlele sufletești pe care nu le-am valorificat. Atunci începe adevărata deșteptare a sufletului – clipa în care omul îl caută pe Dumnezeu, îi simte dorul și tânjește după întâlnirea și comunicarea cu El.
Căci dorul acesta este semnul lucrării harului și începutul unirii minții cu inima, care deschide calea unirii omului cu Dumnezeu.
Pr. Octavian Moșin
