Timpul copiilor noștri – și timpul nostru pentru sufletele lor

545

Poate că a venit timpul să ne ocupăm mai mult de copiii noștri, să îi educăm noi înșine, să le arătăm și prin fapte, nu doar prin vorbe, dragostea pe care le-o purtăm. Niciodată nu este prea târziu pentru asta. 

Fiecare își dorește tot ceea ce este mai bun pentru copilul său și este dispus să facă orice sacrificiu necesar pentru a-și atinge scopul.

Părinții din zilele noastre sunt foarte ocupați. Nu au timp pentru propriii copii și, în această situație, altcineva trebuie să-i suplinească, fie că este vorba de educație, fie că este vorba de dragoste.

Viața unor astfel de copii este planificată încă din fragedă pruncie: grădinița X, pentru că este cea mai bună și, dacă se poate, doamna Y, pentru că este cea mai blândă și cea mai îngăduitoare; școala Z, pentru că doar acolo este doamna învățătoare despre care am auzit că a avut numai genii în clasă... Nu trebuie uitat că, după orele de la școală, nu are cine să vină după copil și, atunci, trebuie căutat un afterschool cu program cât mai lung. Seara vin părinții și își iau copilul acasă – după o zi întreagă, în care nu au știut absolut nimic despre el. În cele câteva ore petrecute împreună, maximum două sau trei pe zi, li se va spune celor mici câte sacrificii s-au făcut pentru ei ca să aibă parte de cea mai aleasă educație, fără ca părinții respectivi să se implice cu altceva în acest sens, în afara aspectului financiar și strategic.

Cu aceeași exactitate vor fi plănuite viețile copiilor și în perioada în care vor fi elevi la gimnaziu și liceu, apoi studenți la vreo facultate de prestigiu din țară sau din străinătate.

Nu ar trebui, peste ani, să ne mire faptul că asemenea copii nu vor ști să iubească cu adevărat, să-i respecte pe cei din jurul lor sau să prețuiască lucrurile importante. Poate că a venit timpul să ne ocupăm mai mult de copiii noștri, să îi educăm noi înșine, să le arătăm și prin fapte, nu doar prin vorbe, dragostea pe care le-o purtăm. Niciodată nu este prea târziu pentru asta. Depinde, însă, doar de noi.

Alina Ane-Maria Pripon

Sursa: doxologia.ro


Articole postate de același autor
3447

Minunea Sfintei Irina Hrisovalantou

Era în anul 1984, la Spitalul Central din Tesalonic (acum Spitalul Gh. Ghenimata), când medicii își ridicaseră mâinile în privința sănătății fratelui meu. Ei spuneau că, pentru a-l putea ține în viață, va trebui să-i taie un picior. În acel interval de timp în era în spital o doamnă, cu fiica ei, care a simțit […]