Vai, în ce înstrăinare ne aflăm şi nu vrem să o înțelegem! De la ce înălțimi am căzut, nu vrem să ne dăm seama, ci cu rea voinţă ne astupăm urechile şi ochii. Vai nouă, că luăm întunericul de aici drept lumină şi lumina de acolo o ocolim ca pe întuneric, pentru mica plăcere a veacului acestuia și pentru puțina strâmtorare care se cere trupului pentru a dobândi odihna de dincolo. Vai de ticăloşia noastră, căci Dumnezeu strigă după noi să devenim fiii Lui, iar noi devenim fiii întunericului pentru un strop de miere.
(Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul, EDITURA BIZANTINĂ)