Sfântul Voievod Ştefan cel Mare cinstit în rugăciune la Mănăstirea „Sfintele Mironosițe Marta și Maria”, Hagimus

862

„Sfinte Ștefane, zidește cu rugăciunile tale în inimile noastre altar sfânt, precum ai zidit atâtea biserici și mănăstiri; biruiește duhurile rele ce se oștesc asupra noastră în chip nevăzut; ocrotește-ne cu rugăciunile tale necontenite și cu darul cel dat ție de Hristos, precum ai ocrotit pe creștinii din vremea ta…”

Vineri, 15 iulie 2022, în ziua pomenirii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea cu hramul „Sf. Mironosițe Marta și Maria”, Hagimus, unde a fost întâmpinat cu aleasă bucurie și dragoste fiască de egumena Marta (Cușnir), obștea monahală și numeroși creștini.

Slujba praznicală a fost oficiată în aer liber, lângă biserica cu hramul “Sf. Binecredincios Voievod Ștefan cel Mare”.

Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare a fost numit de popor „cinstit”, bun, mare și sfânt. „Bun”, pentru faptele sale de milostenie și iertarea celor greșiți; „mare”, pentru iscusința cu care a condus țara cu dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi și trădători; „Sfânt” pentru luptele sale de apărare a întregii creștinătăți, cât și pentru numărul mare de biserici și mănăstiri pe care le-a zidit și înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu și mântuirea credincioșilor.

„Când era biruitor într-o bătălie, Îi mulţumea lui Dumnezeu cu recunoştinţă, iar când se întâmpla, rareori, să fie înfrânt o spunea deschis: aceasta a fost pentru păcatele mele. Nu se poate o smerenie mai mare, ca el, voievodul, stăpânitorul, să-şi ia asupra lui responsabilitatea păcatelor supuşilor săi. Modelul a fost Iisus Hristos, Cel care Şi-a asumat păcatele noastre, pentru ca noi să nu mai fim păcătoşi. În acelaşi timp a avut demnitate. Vitejia este a eroului, demnitatea este a omului. Nu a îngenunchiat şi nu şi-a părăsit demnitatea nici atunci când alţii au vrut să-l umilească. Demnitatea lui era demnitatea lui Dumnezeu şi demnitatea ţării pe care o păstorea. Demnitatea lui era demnitatea Moldovei, ” astfel îl descrie Mitropolitul Bartolomeu Anania.

După oficierea Tedeumului de mulțumire închinat Sfântului Voievod, Ierarhul Orheiului s-a adresat cu cuvânt de zidire către cei prezenți: „Dumnezeu lucrează prin Sfinții lui, care sunt frații noștri mai mari și modele vrednice de urmat. Cinstindu-l pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, să-i devenim următori, să învățăm de la el să ne păstrăm și apărăm credința, mai ales în timpurile noastre, când bântuie atâtea nonvalori. Sfântul Ștefan cel Mare a fost și rămâne un model de iubire de neam și țară, de dragoste jertfitoare față de Dumnezeu și de Sfânta Biserică. Un Domnitor care a înțeles și a trăit cu convingerea că în această viața nu poți păstra, zidi și consolida nimic fără Dumnezeu.  Să ne păstrăm țara și credința nu atât pentru noi, cât pentru urmașii noștri. Să iubim Biserica lui Hristos, s-o ocrotim și să revenim mereu la ea, unde să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ofere milă, ajutor și pace, atât în țara noastră, cât și în Ucraina.”

Totodată, PS Siluan a transmis mesajul de încurajare, pace și binecuvântare al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, îndemnându-i pe toți să râmân cu adevărat fii și fiice ai Bisericii dreptmăritoare.

Arhimandrit Andrei (Cotruță), Duhovnicul Mănăstirii Hagimus i-a mulțumit Episcopului vicar pentru bunăvoința Preasfinției Sale de a oficia un serviciu divin la Mănăstirea Hagimus, în această zi importantă pentru toți dreptmăritorii creștini.

Sărbătoarea a fost înfrumusețată de un concert duhovnicesc închinat Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.

Sursa: manastireacurchi.md


Articole postate de același autor
1213

Sfântul Sofronie: ”Harul lui Dumne­zeu vine în sufletul care este îndurerat, îl mângâie şi îl întăreşte”

După învăţătura revelată a Bisericii, Dumnezeu este esenţă, natură şi lu­crare, şi dacă natura Sa, firea, substanţa, este de nepătruns omului, lucrarea Sa este posibil să fie simţită, înţeleasă. Lucrarea lui Dumnezeu, precum învaţă Sfântul Grigorie Palama, este dătătoare de viaţă, înţelepţitoare, îndumnezei­toare, astfel toată natura, toată zidirea participă în mod corespunzător stării ei la lucrările […]