Ești ceea ce iubești! Plantele, copacii, florile, păsările nu știu dacă e pace sau război. Invariabil ele dau de veste că a venit primăvara.
Cum Soarele le amintește că au o datorie: să bucure pe oameni și pe Creatorul lor, îndrăznesc, în ciuda vremii încă neprielnică, să înverzească, să înflorească, să înfrunte frigul de afară…
Așa sunt și sufletele credincioase: în ciuda vremurilor, își arată iubirea. Iubirea are o mare putere; este printre puținele virtuți care transformă pe om. Iubirea îl face pe om mai bun și mai frumos. Ceea ce iubește omul, aceea devine.
Dacă-L iubești pe Dumnezeu, te îndumnezeiești…
Dacă iubești înțelepciunea, devii cu timpul un înțelept…
Dacă iubești pacea, devii un făcător de pace…
Dacă iubești Adevărul, Binele, Frumosul, ai parte de ele, te împărtășești din ele…
Dacă iubești iubirea, devii iubire…
Are dreptate poetul, devii ceea ce iubești. Însă, dacă iubirea este orientată spre obiceiurile rele, ea devine purtătoarea obiceiurilor rele și-l transformă pe om potrivit cu obiceiurile sale. De aceea, devine clevetitor, cel care clevetește, sau iubitor, cel care iubește, după caz…
Așadar, să iubim pe Dumnezeu și pe om, iar “toate celelalte se vor adăuga nouă”, pentru că Dumnezeu le cuprinde pe toate cele bune și este izvorul a tot binele și ne ajută să devenim virtute, dacă iubim virtuțile… și copaci înfloriți, și frunze, și flori, și tril măiestru, și „suflet-primăvară”…
Text de pr. Alin-Cristian, preot în Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Sursa: avereabisericii.ro