În Evanghelia evenimentului înfățișării la Templu, alături de Sfânta Familie, apar menționate două persoane sfinte – dreptul Simeon și Proorocița Ana.
Ana proorocița era în vârstă, trăind majoritatea anilor vieții în jurul templului în post și rugăciune.Învățăm de la Sfânta Ana constanța în credință precum și importanța, demnitatea vârstei înaintate. Pentru slujirea ei noaptea și ziua în post și rugăciune Dumnezeu îi rânduiește bucuria de a-L vedea pe Cel așteptat spre mântuire poporului ales.
Despre Simeon aflăm că era un om pios, drept și temător de Dumnezeu „așteptând mângâierea lui Israel” adică venirea Izbăvitorului. Simeon „din îndemnul Duhului a venit la templu” în momentul în care Maica Domnului înfățișa pe pruncul Iisus după rânduială. În locul uriaș al templului o astfel de întâlnire nu putea fi întâmplătoare.
Dumnezeu a rânduit astfel pentru că dreptului Simeon i se vestise că nu va muri până ce nu va vedea pe Unsul Domnului. A fost ținut să vadă cu ochii, ceea ce credea cu inima. A văzut cu ochii trupești pruncul și cu ochii duhovnicești mântuirea, ne spune Sfântul Augustin.
Ținând în brațe Sfântul Prunc aduce un imn de laudă lui Dumnezeu. Privește un prunc și slăvește prin cântarea sa împlinirea promisiunii de mântuire a lui Israel.
Dar slăvirea celor ce aveau să vină prin Iisus este urmată de un cuvânt adresat Sfintei Fecioare. Vestea de lumină și izbăvire care vin prin Iisus va fi întâmpinată cu ostilitate. Sabie va trece prin sufletul Fecioarei și ea va rămâne mamă îndurerată tuturor creștinilor.
Această ostilitate vestită atunci, rămâne și azi. Mărturisim într-o lume în care cuvântul crucii rămâne nebunie și care ne sugerează că a fi creștin este rușinos și nepotrivit. Adevărul este negat și sfințenia blasfemiată. A fi martorii Mântuitorului înseamnă a fi martorii ostilității față de El și a accepta ostilitatea împotriva noastră. Aceasta pentru că noi suntem chipul văzut al Domnului în istorie și purtăm peste veacuri, și noi, crucea vestită de Simeon.
Misiunea Mântuitorului Hristos va provoca împotriviri și se vor descoperi astfel „gândurile din multe inimi”, după cum ne spune Scriptura. Adică, în funcție de cum ne raportăm la Mântuitorul și la misiunea Sa, se va arăta unde ne este inima.
Noi credem alături de Simeon că în brațele sale a stat Izbăvitorul. La fel ca Ana Proorocița prin nevoință și dedicație până la apusul vieții nădăjduim să ne bucurăm cu bucuria ei de pruncul pe care L-a întâmpinat.
Sursa: trinitas.tv
