Medicului Bogdan Iliescu, asistent universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” din Iaşi şi specialist neurochirurg la Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. dr. Nicolae Oblu“ din Iaşi, îi place în mod deosebit să vorbească despre creier. Fie că le explică studenţilor, colegilor mai tineri sau jurnaliştilor, dr. Iliescu are răbdare, lămureşte pe oricine este interesat despre structura, funcţiile şi erorile acestui „organ nobil“. Poate cea mai importantă discuţie care poate fi purtată cu medicul neurochirurg este cea despre „relele“ pe care i le facem creierului, fără să ştim.
Domnule doctor, explicaţi-ne, pe scurt, structura creierului şi principalele procese care se produc în interiorul acestui organ.
Dr. Bogdan Iliescu: Pentru mine este uluitor că un organ care se manifestă în atâtea moduri, de la reglarea funcţiilor vitale, până la filosofie şi la procesarea muzicii din „Eroica“ lui Beethoven, este de fapt o mulţime de celule – neuronii – care, prin programare genetică şi prin contactul cu lumea înconjurătoare, se „specializează“ pentru anumite procesări. Însă, în esenţă, sunt doar foarte mulţi neuroni cu interconexiuni extrem de complexe. Principalul proces care se produce în creier este trasmiterea semnalelor electro-chimice între aceşti neuroni. Vreau să fac o precizare foarte importantă: creierul nostru este activ în permanenţă. Mai mult chiar, sunt dovezi ştiinţifice solide că e mai activ în timpul somnului decât în restul timpului.
În medie, ce părţi ale creierului folosim mai mult în viaţa de zi cu zi şi de ce?
Cum omul este o specie care se bazează într-o proporţie covârşitoare pe informaţia vizuală – adică pe vedere, coroborat cu numărul foarte mare de structuri implicate în perceperea şi procesarea informaţiei vizuale, aş spune că aceste părţi sunt utilizate cu predilecţie. Pe acelaşi nivel se află structurile care comandă şi coordonează mişcarea. În neuroştiinţe există voci care spun că motivul pentru care avem creierul este producerea mişcării. De la vorbire până la deplasarea în spaţiu şi, de fapt, aproape orice activitate umană implică generarea de mişcări.
Paradoxul creierului: slăbește în timp ce stă
Din experienţa dumneavoastră, care sunt cele mai grave şi mai frecvente boli ale creierului?
Cancerul creierului, numit glioblastom, în literatura de specialitate, care omoară în continuare cu cruzime, bolile psihice ori degenerative, precum schizofrenia, autismul, depresia, scleroza multiplă sau Alzheimer. Boala Alzheimer este una dintre bolile creierului pe care le înţelegem foarte puţin, iar scleroza multiplă omoară oamenii de tineri. Chiar şi maladia Parkinson poate fi încadrată aici, pentru că, deşi neurochirurgia modernă reuşeşte să o ţină în frâu foarte bine pentru foarte mult timp, cu stimulare prin electrozi, prin medicamente, este o boală care evoluează.
Aceste boli, Alzheimer, de exemplu, pot fi prevenite? Există un soi de ghid practic care să ne înveţe cum să ne menţinem creierul sănătos?
Este una dintre întrebările la care toată lumea încearcă să răspundă în zilele noastre. Nu înţelegem, încă, pe deplin ce înseamnă Alzheimer, ce înseamnă aproape oricare dintre bolile acestea la care am făcut referire. Tocmai de aceea, neştiindu-le cauza şi neştiind unde să umblăm, pe ce buton să apăsăm, evident că nu avem un tratament 100% eficient pentru ele. Dar e foarte adevărat, creierul este un organ care poate fi comparat cu muşchiul, în sensul că, dacă îl exersezi cât mai mult, este mai în formă şi rezistă mai bine la stresul vieţii. De aceea, probabil cel mai bun sfat pe care poţi să-l dai cuiva este să-şi folosească în permanenţă creierul. Tendinţa, evident naturală, a oricărui organism viu este starea de repaus, „statul degeaba“, dar care pentru creier este catastrofal. Cu cât stă mai mult, cu atât „slăbeşte“ mai mult. Totuşi, este important pentru creier să dormi cât trebuie şi să fie un somn bun, un somn sănătos.
Este adevarată ipoteza conform căreia cu cât înveţi mai multe lucruri noi, în fiecare zi, cu atât te protejezi mai bine de boala Alzheimer?
Nu ştie nimeni să îţi spună dacă vei avea sau nu această boală, dar cel mai bun sfat, cred eu, este acesta: să-ţi foloseşti cât mai mult creierul, să înveţi cât mai multe, pentru că un creier care îşi solicită mecanismele de interconexiune între neuroni, le menţine vii, le face să funcţioneze pe termen lung, nu le lasă să fie „prinse de rugină“. Boala Alzheimer, până la urmă, e un soi de „rugină a creierului“.
De ce nu mai știm matematică?
Întrucât mişcarea este şi ea o condiţie pentru menţinerea stării de sănătate, descrieţi procesele care se produc la nivelul creierului în timpul activităţilor fizice.
Activitatea fizică, în general, este esenţială pentru creier. În primul rând, ameliorarea oxigenării face ca „alimentarea“ creierului să fie mult îmbunătăţită. Creierul consumă o cantitate enormă de oxigen. Îmbunătăţirea oxigenării şi a circulaţiei – efecte clare ale activităţilor sportive – aduc un mare beneficiu creierului. În altă ordine de idei, se creează o cascadă biochimică: substanţele care se produc în timpul sportului care, de asemenea, sunt extrem de utile creierului şi explică senzaţia de „relaxare“ intelectuală, în special, la puţin timp după încheierea unui efort fizic intens.
Ce presupune „brainfitness“-ul, un concept din ce în ce mai des utilizat?
Ca orice „fitness“, „brainfitness“-ul implică multe activităţi care menţin sănătatea creierului, pe de o parte, şi care îi îmbunătăţesc funcţiile, pe de altă parte. Presupune exerciţii, de orice natură, de o dificultate peste medie, care îl solicită. Sunt exerciţii pentru memorie, pentru calcul matematic, pentru simţuri, pentru gândirea abstractă, în general pentru aproape orice funcţie a creierului. Este foarte important să adăugăm la această listă activităţile sportive. Legăturile dintre neuroni, oricât de puternice ar fi la un moment dat, dacă nu sunt utilizate, se pierd, se „topesc“. Probabil că exemplul cel mai bun, familiar pentru foarte mulţi dintre noi, este puzderia de informaţii din algebră şi analiza matematică din liceu, pe care puţini le mai utilizăm după Bac, şi care, într-un timp mai scurt sau mai lung devin complet inaccesibile, absente.
Copilul care stă mult timp la calculator are un handicap
Statul foarte mult la calculator sau folosirea excesivă a telefoanelor mobile influenţează în vreun fel creierul?
Sunt din ce în ce mai multe studii, şi psihologice, şi de neuroştiinţe, care arată că ne dezvoltăm anumite aptitudini foarte bine şi mult mai repede cu ajutorul computerului. Dar, şi în acest caz, măsura este foarte importantă. Percepţia feţelor, a emoţiilor este fundamentală şi trebuie antrenată ca orice alt proces care are loc în creier. Un copil care stă pe telefonul mobil sau pe computer nu are interacţiune umană cu alţi semeni de-ai lui şi îşi dezvoltă, astfel, un handicap. Deşi, e înnăscut, genetic, pentru că şi un copil de câteva luni, din momentul în care începe să vadă, poate să perceapă expresiile faciale şi să înţeleagă dacă e în pericol sau nu, e un lucru care trebuie antrenat şi care ne defineşte pe noi ca specie, până la urmă.
„Emoţiile sunt o funcţie fundamentală a creierului“
Iluziile optice stârnesc multe curiozităţi. Cum sunt ele activate la nivelul creierului?
Iluziile optice sunt doar un mod foarte inteligent de a pune în evidenţă „scăpările“ sistemului nostru vizual. Dar percepţia vizuală este o parte – informaţie „reală“, primită de la retină, şi o parte importantă pe care o „construieşte“ creierul. Informaţia primită de la retină este incompletă, nu reprezintă o fotografie integrală a mediului înconjurător, îi lipsesc destul de mulţi „pixeli“. Creierul umple golurile şi completează imaginea pe baza experienţei şi a statisticii personale preexistente. De aici şi numeroasele modalităţi în care poate fi indus în eroare.
Prin ce procese chimice trece creierul pentru a produce emoţiile?
Emoţiile sunt o „funcţie“ fundamentală a creierului. Sunt procesate în structurile evolutiv vechi ale creierului şi au o influenţă covârşitoare asupra creierului „nou“, adică asupra neocortexului, scoarţa cerebrală, atât de dezvoltată la om, şi, totuşi, foarte uşor de influenţat de către structurile circuitului emoţiilor. Trebuie menţionată şi amigdala, o structură cerebrală cât o alună, dar care joacă un rol fundamental, de la formarea memoriei – contextual emoţional, până la punerea organismului în stare „de luptă“, în momentele în care este în pericol. Este bine de ştiut că, de la vârste foarte mici, copiii sunt capabili să recunoască emoţiile părinţilor şi să le manevreze cu mare uşurinţă.
Ce-i face creierului muzica clasică?
Sunt din ce în ce mai multe studii la nivel mondial care au în prim-plan muzica şi activitatea cerebrală. Ce ar trebui să ştim despre legătura dintre muzică şi creier, despre efectele benefice ale muzicii asupra creierului? Dacă este să ne raportăm la cercetările unor specialişti americani în neuroştiinţe, cum sunt Daniel Levitin şi Petr Janata, care au studiat această legătură între muzică şi creier, în special între muzica clasică şi creier, putem trage concluzia că efectul muzicii asupra creierului este unul colosal. Nimic din ce facem noi, nicio altă activitate umană nu stimulează creierul în sensul cel mai pozitiv, în măsura şi amplitudinea cu care o face muzica. Asta se întâmplă când ascultăm muzică, iar când încercăm să cântăm la un instrument tot creierul este ca un foc de artificii. Muzica are efecte fundamentale asupra creierului, demonstrate ştiinţific, fireşte, de la organizarea emoţiilor şi lămurirea lor, până la felul în care creierul se organizează, la creativitate, la puterea de concentrare şi atenţie într-un anumit domeniu. Aşa că, revenind la ghidul pentru păstrarea creierului sănătos, putem trece acolo şi ascultarea muzicii de calitate.
Faceţi un top 5 curiozităţi despre creier.
1. Probabil cel mai important lucru este numărul de operaţii pe care le procesează creierul într-o secundă: 10 milioane de miliarde.
2. Pentru a putea menţine această putere de calcul fenomenală, creierul consumă 20% din oxigenul pe care îl preia organismul, deşi reprezintă mai puţin de 2% din greutatea unui organism adult, şi generează o putere echivalentă a 25 de waţi.
3. Lungimea totală a prelungirilor nervoase din creier depăşeşte 160.000 de kilometri. Ar putea încercui complet Pământul de 4 ori.
4. La începutul formării sale, se produc aproximativ 250.000 de neuroni pe minut.
5. Creierul matur are 100 de miliarde de neuroni, fiecare ajungând să aibă până la 10.000 de conexiuni cu alţi neuroni din creier. De aici puterea sa imensă de calcul.
Bolile creierului, mai rele decât cancerul
La nivel mondial există deja o campanie de popularizare a descoperirilor din domeniul neuroştiinţei, „Brain Awareness“. Ce presupune această campanie?
Creierul este în ziua de astăzi organul care solicită cel mai mare interes, un fel de „vârf de lance“ al ştiinţelor. Se urmăreşte, odată cu înţelegerea creierului, să vină şi tratamente pentru bolile care-l afectează şi care sunt mai rele decât cancerul.
Sursa: adevarul.ro
