Neliniştea pare tot mai prezentă în societate, iar panica pare o stare de spirit normală. Câteva cuvinte de la Sfântul Nicolae Velimirovici nădăjduim să ne încredinţeze de pacea pe care trebuie să o aibă creştinul, mai ales că el spunea despre „liniştea sufletului omului credincios” că este mai „adâncă decât liniştea de pe fundul mării”.
Am selectat câteva fragmente din „Rugăciuni pe malul lacului” în care Sfântul Nicolae vorbeşte despre nădejde, încrederea în Hristos, despre iubirea faţă de Dumnezeu, dar şi despre alte virtuţi precum postul, credinţa şi legătura cu Tatăl Ceresc.
***
Nădejde
Nădejdea mea în Tine nu este o poveste, ci o certitudine la fel de sigură ca faptul că soarele trebuie să răsară de la răsărit şi că sămânţa bună, atunci când e pusă în pământ bun, trebuie să încolţească.
Iubire
Când sunt unit cu Tine în iubire, nu există nici cer şi nici pământ – doar Dumnezeu există. Nu există nici „eu”, nici „tu” – doar Dumnezeu există. O, Doamne, învredniceşte-mă de iubirea prin care Tu vieţuieşti şi dai viaţă. Fă-mă vrednic de dragostea Ta, O, Doamne, iar eu voi fi liber de toate legile.
Trezvia iubirii mele merge mână în mână cu rugăciunea credinţei mele şi postul nădejdii mele. Întreaga lucrare a minţii mele îmi slujeşte credinţa. Întreaga lucrare a inimii mele îmi slujeşte nădejdea. Întreaga lucrare a sufletului meu îmi slujeşte iubirii mele.
Încredere
O, suflete al meu, cămară a veşniciei, să nu le îngădui niciodată tâlharilor vremelnici să intre în tine şi să-şi aprindă focul acolo. Rămâi liniştit când ei strigă la tine. Stai cuminte când ei te asurzesc. Şi cu răbdare aşteaptă-Ţi Stăpânul. Fiindcă El va veni cu adevărat.
O, Împăratul meu, aud şoapta Ta cea tainică şi înţeleg; văd lumina Ta şi înţeleg, iar atunci când înţeleg, bucuria îmi aduce lacrimi în ochi şi strig: „Mântuirea mea este întru Domnul meu”. El este lumina minții mele, faţă de care eu am fost doar o santinelă somnoroasă şi, drept urmare, străinii au pătruns înlăuntru şi au umbrit lumina cea împărătească. Domnul meu îmi va ajuta, de îndată ce înţeleg faptul că nu există nici un alt ajutor în toate împărăţiile universului care să-mi alunge întunericul şi pe străinii cei întunecaţi din mintea mea.
Legătura cu Dumnezeu
Un om fără păcat va umbla printre bolnavi şi nu se va îmbolnăvi. Căci nepăcătuirea înseamnă sănătate şi putere, plinătatea acestora. Cel ce este fără de păcat nu moare. Şi dacă unul ca acesta moare din pricina păcatelor altora, el se va întoarce la viaţă. Ca toate bolile – moartea este tot o boală provocată de păcat. Şi întocmai precum nici o boală nu are putere asupra celui fără de păcat, tot astfel nici moartea nu are putere asupra sa. Cu adevărat, fii ai pământului, chiar şi moartea nu este nimic mai mult decât o boală. Fie ca cel ce e stăpân peste păcat să se ridice, şi el va fi stăpân şi asupra bolii, iar unul ca acesta va tămădui bolnavi şi va învia morţii.
Fremătând pretutindeni prin universul înstelat, un murmur se aude: legătura cu Dumnezeu îl curăţă pe om de păcat; legătura cu Dumnezeu te vindecă de boală; legătura cu Dumnezeu te eliberează din moarte.
Liniște
Profundă este liniştea sufletului omului credincios, mai adâncă decât liniştea de pe fundul mării. Fiindcă înţelepciunea lui Dumnezeu Se naşte şi Se sălăşluieşte în linişte profundă. Profundă este liniştea pe limba celui ce împlineşte lucrarea lui Dumnezeu, mai adâncă decât liniştea fierului din inima muntelui. Fiindcă oricine împlineşte lucrarea altuia ascultă la instrucţiuni şi le duce la îndeplinire, ascultând fără să aibă vreme de a grăi.
Sursa: basilica.ro
