Viața Sfântului Cuvios Teofil, Izvorâtorul de mir

2100

Sfântul Teofil, trăitor în veacul al XVI-lea, se trăgea din Ziki, o localitate din nordul Greciei. De tânăr, cuviosul a avut o educație foarte bună, dar a hotărât că este mai important să-şi închine viaţa lui Dumnezeu, curăţindu-se de fiecare patimă ce distruge sufletul și căutând virtutea, ce-l umple de harul Duhului Sfânt.

La cererea patriarhului Nifon al Constantinopolului, cuviosul Teofil a călătorit în Alexandria cu scopul de afla dacă erau adevărate veștile despre patriarhul Ioachim, cum că poate muta munții și să bea otravă, fără a se vătăma. Cercetând problema, el a putut vedea dacă aceste povești sunt adevărate.

După împlinirea acestei ascultări, Sfântul Teofil a plecat să lupte în Sfântul Munte, unde a mers mai întâi la Vatoped, apoi la Iviron, ca să se aşeze în cele din urmă lângă Kareia, la chilia Sfântul Vasile, de pe moşia mănăstirii Pantokrator. Deși el nu a căutat lauda oamenilor, faima sa a ajuns cunoscută în întreg Athosul, dar și în alte locuri. Viața sa sfântă și harismele sale nu puteau fi ascunse, fiind descoperite de Domnul.

Când Arhiepiscopul de atunci al Tesalonicului a adormit în Domnul, Sfântul Teofil a fost chemat în scaunul de arhiepiscop. Cu toate acestea, din smerenie, el a refuzat chemarea.

În anul 1548, simţindu-şi aproape ceasul morţii, Sfântul Teofil a poruncit ucenicului său Isaac, nu să-i facă o înmormântare fastuoasă, ci să-i lege o funie în jurul picioarele și să-l tragă afară din chilie și apoi să arunce trupul său în pârâul din apropiere.

Când sfântul a trecut la Domnul pe 8/21 iulie 1548, Isaac a urmat porunca stareţului său. Deși a fost pe gânduri în a face acest lucru, ucenicul a ascultat de sfânt după cum făcuse întotdeauna atunci când Sfântul Teofil era în viață.

Prin voia lui Dumnezeu, sfintele moaște ale Sfântului Teofil au fost găsite mai târziu și aşezate în chilia sa. După aceasta, un parfum ca de smirnă a început a izvorî din trupul neputrezit al sfântului, care mai apoi a fost canonizat la Mănăstirea Pantocrator.

 

Sursa: doxologia.ro


Articole postate de același autor
2099

Păzeşte-ţi inima ta de tot ceea ce vei vedea în lume

Roada cea mai de căpetenie a acestei rugăciuni (a Inimii) este că sufletul omului menţine atingerea neîntreruptă cu Dumnezeu. Iar din această atingere, inima se aprinde cu dragoste faţă de Dumnezeu. Dobândeşte nepătimire şi eliberarea de lume şi de tot ceea ce lumea oferă. Creşte dorinţa ca omul să moară cât mai curând şi să […]