Nici o muncă nu înjoseşte valoarea omului, singur păcatul năruie viaţa dumnezeiască în noi

948

La Muntele Athos, când eram încă începător, un monah bătrân mi-a spus într-o zi ceva minunat în legătură cu treburile cele mai smerite: „Nici o muncă nu înjoseşte valoarea omului, singur păcatul năruie viaţa dumnezeiască în noi”.

Treburile ce nu pot deveni patimă sunt cele mai potrivite vieţii duhovniceşti. Dacă sunt bucătar, pregătesc hrana rugându-mă pentru cei pe care Domnul îi iubeşte. Nu are loc patima. Totodată o astfel de muncă este de mare preţ, căci îmi îngăduie să slujesc celor pe care Hristos îi iubeşte. Putem trăi foarte bine cu o astfel de atitudine.

Arhimandritul Sofronie Saharov – ”Din viaţă şi din duh”, Editura Reîntregirea


Articole Asemănătoare
256

Cum ne apărăm de energia duşmănoasă a celuilalt

Când cineva discută cu un om violent sau vrăjmaş, este bine, pentru a evita pe cât cu putinţă din partea aceluia energia care îl covârşeşte, îl de­ranjează, să evite să-l privească în ochi, ci să-l privească mai sus de ochi, deasupra nasului, ca, în timp ce arată că îl ascultă şi că este atent, să […]

Articole postate de același autor
387

Să luăm în serios făgăduinţele pe care ni le face Dumnezeul de Care fugim…

Aş vrea să vorbim puţin despre “muma” tuturor relelor, pe care oamenii încearcă să le depisteze şi să le elimine, una câte una, prin psihoterapii au chiar şi pocăinţă, fără să se lege de originea lor, de sursa lor care este necredinţa. Da, da, lipsa acelei credinţe-încredere în Dumnezeu ca Domn şi stăpân al vieţii […]